Donatia familiei Salisteanu: Calarasi – de Amelia Dincă

În viitorul Muzeu de artă „Ion Vlad” din Călăraşi s-a inaugurat „Sala artist Ion Sălişteanu”

lucrarea "Cuvioasa" donata muzeului "Ion Vlad"

Ca în fiecare an, primarul Călăraşilor, Nicolae Dragu a sărbătorit Ziua Unirii Principatelor Române în cadrul unei şedinţe solemne.  În această ambianţă festivă, a inaugurat   „Sala artist Ion Sălişteanu” care cuprinde, pentru viitorul Muzeu de Artă „Ion Vlad” din Călăraşi, donaţia familiei Sălişteanu, o colecţiei de lucrări care acoperă câteva repere istorice importante ale creaţiei artistului. Simeza organizată în Sala de Consiliu a Primăriei este provizorie şi a fost concepută pentru ziua de 24 ianuarie.

Numit de reputatul Ion Frunzetti „un nebun al picturii ca şi Hokusai”, Ion Sălişteanu are o operă care se raportează la marile tradiţii culturale, la sinteza stilistică extrem orientală şi la cea bizantină, peste care a suprapus arsenalul viziunii abstrate în limitele figurativului interpretat, dominat de coerciţia sistemului său stilistic transformat în discurs.

Ion Salisteanu

Ion Sălişteanu pune accent în primul rând pe culoarea care de-a lungul anilor se metamorfozează. De la medievalele nuanţe terne şi griuri colorate distribuite în compoziţie cu ştiinţa celui care stăpâneşte spaţiul bidimensional, până la exuberanţa expresionismului abstract, de la analiza lumii noastre până la transpunerea pe pânză a unor stări, lucrările donate la Călăraşi sunt reprezentative pentru opera plasticianului şi evocă tendinţele stilistice ale creaţiei de maturitate. Înger, Cuvioasa, Geode minerale, Portret de fată, Portret cu flori, Portret în gri, Cupe  şi flori, Planete necunoscute, Uşă tainică, Frunză galactică, Energie vegetală, Poarta de piatră, Geometrii înflorite,  Structuri concentrice, Supusă incandenscentă, Lumina galbenă, Gură de crater, Peisaj, Tactilitate aspră, Ruptură galactică,  Fructe şi seminţe, 24 de compoziţii de grafică şi pictură, care au făcut parte  din expoziţia „Chipuri şi semne”, deschisă la Centrul Cultural din Călăraşi în luna octombrie, creând  o imagine concludentă asupra viziunii artistului. La întrebarea dacă se poate vorbi despre un stil Ion Sălişteanu în pictura românească, răspunsul este da, pentru că structurile vegetale şi cosmice, abordările abstracte, aflate în pragul eliminării normelor pentru a lăsa ca primatul culorii să cucerească privirea, portretele stilizate- repere generale ale colecţiei donate oraşului nostru-, demonstrează cum un artist de formaţie clasică s-a adaptat timpului său, mai mult chiar, şi-a construit un sistem de valori estetice care şi-a depăşit generaţia ca viziune.

lucrarea "Cupe si flori", asamblaj donat Calarasilor

Ion Sălişteanu a fost şi un bun desenator, cu toate că opera picturală este copleşitoare, referinţele critice exaltând pe bună dreptate calităţile de colorist ale maestrului, însă există desene care evocă abordarea academică şi monumentală a chipului uman, care nu a arătat întotdeauna aşa cum îl vedem interpretat astăzi de maestru. Desenul din 1953, reprezentându-l pe Alexandru Steriadi, care le poza studenţilor la orele de gravură, este concludent în acest sens, iar desenele de la Institutul de Antropologie „Francisc Rener”, realizate în urma expediţiilor antropologice, datând tot din această perioadă,  anunţă capacitatea de sinteză a artistului, tendinţa de stilizare şi interpretare a lumii reale, caracteristici care îşi vor lăsa amprenta asupra operei ulterioare.

Imagine inspirata din cultura bizantina

Şi pentru că „Sala artist Ion Sălişteanu” a fost deschisă publicului de Ziua Unirii, trebuie să amintim că pictorul a abordat şi subiectul istoric odată cu lucrarea de diplomă, „Ecaterina Varga îndemnând pe moţi la revoltă”, compoziţie care a primit „Diploma de onoare” la Festivalul Tineretului de la Varşovia. Aceasta a fost comentată în 1955 de Petru Comarnescu în termenii cunoaşterii şi respectului meşteşugului de către tânărul Ion Sălişteanu care realizase „figuri pline de autenticitate”, iar în reprezentarea personajelor principale pictorul „mizase pe puterea de sugestie”, compoziţia fiind „o baladă închinată unui erou feminin”.

Trimiterile către arhaica populară cu precădere spre ţesăturile româneşti au constituit un punct de climax în viziunea artistului care demonstează că raportul cu tradiţia este puternic, iar valorificarea  acesteia este inepuizabilă.

Un perete din atelierul artistului donat galeriilor Arcadia ale Muzeului Dunarii de Jos

Muzeul Dunării de Jos a organizat patru expoziţii semnate de Ion Sălişteanu începând cu anul 2003 când ciclul „Lumini şi structuri vegetale” a fost continuat cu expunerea din 2004-2005 reunită sub numele „Spaţiul îngerilor” şi „Planete necunoscute”, în care sentimentul universului invizibil şi misterul materiei neorganizate a cosmosului concentrate în nebuloase l-au determinat pe artist să-şi axeze demersul pe conţinutul artistic dezvoltat pe nucleu.

Pe 6 octombrie 2011, publicul călărăşean a putut vedea pentru prima dată o parte din atelierul  personal, expus la Galeriile „Arcadia” şi care cuprinde, pe lângă asamblajele din structuri naturale şi arheologice, obiecte aparţinând plasticianului şi o serie de sculpturi în lemn realizate de tatăl său, Daniil Sălişteanu, reprezentând portrete de ţărani redate cu măiestria specifică meşterilor populari.

Donaţia este una valoroasă pentru călărăşeni, iar amplasarea ei în spaţiul Primăriei Municipiului Călăraşi se datorează primarului Nicolae Dragu, mare iubitor de cultură şi subsţinător al valorilor.

 Ana Amelia Dincă,  critic de artă

Inaugurarea Muzeului Cotroceni acum 20 de ani

Acum 20 de ani, pe 27 decembrie 1991, a fost inaugurat Muzeul Cotroceni.

Inaugurarea Muzeului Cotroceni. In imagine discursul Directorului fondator Prof. Ioan Opris, in dreapta presedintele I.Iliescu cu un grup de consilieri (27 decembrie 1991)

Primarul Belfastului si directorul-fondator al MNC (14 mai 1994). MNC a primit premiul “European Museum of the Year Award  - Special Commendation 1994″.

Grupul de reprezentanti ai muzeelor nominalizate si premiate EMYA (14 mai 1994, Belfast)

Două decenii de muzeografie la Cotroceni

 La 26 mai 2011, în salonul Cerchez de la Muzeul Naţional Cotroceni, Lionel Vinour, preşedintele lui The European Federation of UNESCO Clubs, a afirmat că muzeografia urmăreşte prin evidenţierea stratificărilor sociale, să sublinieze identităţile, iar Francis Conte, profesor la Sorbona, observa că memoria europeană se desluşeşte cel mai uşor prin istoriile locale prezentate în muzee.

            Aserţiunile acestor eminente personalităţi erau prilejuite de Conferinţa internaţională de muzeologie, educaţie şi identitate europeană, iniţiată şi găzduită de Muzeul Naţional Cotroceni, în anul când aniversează două decenii de la înfiinţare. Şi alţi invitaţi prestigioşi au accentuat cu acel prilej raţiunile fundamentale care justifică demersul cultural şi ştiinţific al muzeului postmodern ca un spaţiu al înţelegerii între oameni dar şi al învăţămintelor asupra cauzelor şi factorilor care guvernează destinele istorice. Vorbind despre tineret şi muzee, despre metamorfozele petrecute în abordarea acestei relaţii, s-au evaluat situaţiile contemporane, aşteptările tinerilor, rolul şi rostul muzeului actual. Toate acestea într-un muzeu „tânăr”! Dezbaterile au arătat, de altfel, că muzeul-gazdă răspunde provocărilor noii muzeografii, că proiectul său s-a aşezat de la început pe ideile armoniei societale şi a bunei înţelegeri a istoriei, pe comunicarea experienţelor acesteia. La fel, că a urmărit cu tenacitate să aducă semenilor bucurie şi satisfacţii culturale, slujind adevărul şi frumosul.

Iată, vorbim despre un muzeu nou, „tânăr”, dintr-o generaţie care îşi are debutul după 1989, şi care a apărut ca o nevoie imperioasă de schimbare. În chiar legea nr. 1 din 30 iunie 1990 de organizare a Preşedinţiei Românie s-a prevăzut Muzeul ca instituţie culturală de sine stătătoare, iar Hotărârea Guvernului României din 12 iulie 1991 l-a desemnat ca instituţie de importanţă naţională, subordonat Ministerului Culturii. Aceste acte fundamentale îşi au izvorul într-o acută nevoie de recuperare a simbolurilor naţionale care să garanteze accesul liber şi democratic la patrimoniul cultural. Şi, mai mult, să înlesnească – prin cultură – drumul spre normalizarea vieţii publice, instalând un muzeu tocmai aici, într-un spaţiu pe care dictatura l-a interzis cetăţenilor.

            Muzeul Naţional Cotroceni este, aşadar, rezultatul firesc şi concret – reuşit doar prin voinţă politică generală – al marilor schimbări aşteptate în societatea românească, proiectul său fiind eminamente unul naţional, iar organizarea şi funcţionarea sa proba respectării cerinţelor muzeografiei moderne.

 *

            În acel context încrâncenat al verii lui ’91, ministrul Andrei Pleşu a propus guvernului îndeplinirea măsurilor încurajate şi de Preşedinţie, şi trecerea de la enunţ şi proiect la fapte. Astfel, la 1 august 1991 am fost numit director general al noului muzeu, numire pe care am primit-o ca pe cea mai aleasă distincţie profesională şi ca ocazia unică de a sluji o lucrare culturală de cea mai mare răspundere. Ajuns director al unui muzeu despre care se vorbea, dar care nu mă avea angajat decât pe mine – privit cu neîncredere şi cu multă reţinere – i-am dăruit energia, timpul şi întreaga experienţă dobândită. Dumnezeu mi-a ajutat mie şi celor cu care, miraculos, într-un termen scurt, am „aşezat” muzeul în forma potrivită pentru a fi deschis. Trustul „Carpaţi”, prin eminentul arhitect Nicolae Vlădescu şi ing. Petre Badea, ne-a oferit sprijinul necondiţionat, fără de care proiectul ar fi eşuat. Ministerul Culturii – prin toţi miniştrii săi şi prin serviciile de specialitate – e considerat muzeul ca un obiectiv esenţial, acordându-i-se fonduri şi posturi aşa cum, argumentat, am solicitat. Ludovic Spiess ne-a încurajat proiectele şi viziunea, ne-a făcut şi primul dar: pianul japonez Kawai. L-a urmat ministrul Gh. Tinea, prin gestul recuperator al diplomaţilor români, care-au adus solia lui Al. Ioan Cuza de la Londra. Mihai Golu, Petre Sălcudeanu şi Marin Sorescu au răspuns propunerilor noastre – multe şi concrete – asigurând muzeului funcţionarea la standarde moderne. Vecinii, din Preşedinţie, începând cu preşedintele Ion Iliescu, au privit cu multă înţelegere această nouă instituţie cu totul diferită de aceea pe care o serveau. Respectând muzeul, l-au încurajat în libertatea de acţiune de care acesta avea atâta nevoie pentru a se lansa.

*

            Ziua de 27 decembrie 1991 rămâne în istoria muzeografiei din România ca o referinţă peste care nu se poate trece. În urmă cu 14 ani, în 1977, în aceeaşi zi, arhitectul Nicolae Vlădescu a început restaurarea Cotrocenilor! Am pregătit-o ca pe o mare sărbătoare, prefaţând-o prin colindul cetei de feciori de la Vârfuri, din Munţii Apuseni, veniţi în Bucureşti la invitaţia directorului Muzeului Satului, dr. Ioan Godea, şi trimişi de acesta şi la Cotroceni. Era prima oară după al Doilea Război Mondial când, în palat, s-a anunţat prin glasul colindătorilor Naşterea lui Isus! Peste câteva zile, grupul nostru – şi recunoştinţa mea se îndreaptă spre toţi aceia cu care am lucrat să împlinim un mare crez – a deschis, de Sfântul Ştefan, porţile muzeului. Am ales ziua când creştinii sărbătoresc pe primul martir pentru a consemna biruinţa spirituală a restauratorilor şi muzeografilor, ale căror fapte au stat netăgăduit sub semnul Crucii, fiind ajutaţi în desăvârşirea lor de certitudinea că eu ai redat locului, ţării şi românilor, un simbol naţional. Speranţele, faptele şi, uneori, sacrificiile celor care au contribuit la naşterea şi afirmarea muzeului sunt de acum justificate, chiar răsplătite de o instituţie culturală de cea mai largă reputaţie ştiinţifică, care merită cu prisosinţă recunoştinţa publică.

*

Muzeul de la Cotroceni a redat patrimoniului cultural din România un palat princiar şi regal, reconstituind în bună măsură şi inventarul acestuia – de unde vreme de peste trei veacuri un lung şir de personalităţi istorice au marcat cultural naţională şi viaţa publică. Începând de la vrednicul domnitor Şerban Cantacuzino! Tocmai de aceea scriam în primul ghid al noului muzeu că acesta îşi redescoperă, „prin caracterul lui inedit, funcţia de recuperare a unor epoci şi de respect faţă de public” (p. 10).

            De două decenii, muzeul justifică pe deplin speranţele semenilor şi încrederea pe care societatea românească i-a acordat-o. I-a slujit pe aceştia prin sute de expoziţii, seri şi spectacole muzeale, manifestări ştiinţifice, prin vizitele lor. Milioane de vizitatori l-au căutat, au admirat cele prezentate în sălile sale, s-au bucurat de o deplină ospitalitate muzeografică. Serviciile sale s-au străduit să fie impecabile, iar expoziţiile şi concertele n-au trecut neremarcate, subliniind mereu menirea muzeului de la sluji adevărul, binele şi frumosul. Două decenii au adunat, desigur, multe mărturii ale vizitatorilor, elogioase, pentru a evalua temeinicele lucrări de cercetare, efortul educativ şi calitatea comunicării pe care specialiştii unui muzeu amplasat într-o reşedinţă prezidenţială au profesat-o ca regulă. Scopul fixat la inaugurare, odată cu deschiderea uşilor, a fost exigenţă în calitate şi performanţă în servicii, echidistanţă şi realism în orientarea programelor, iar peste toate respect pentru public. Muzeul şi cei care-l servesc, spre onoarea lor, au căutat să respecte aceste cerinţe, nu lipsiţi de obstacole şi nici de greutăţi.

 *

La vremea organizării Muzeului Naţional Cotroceni, magistrala carte a lui P. Vergo, New museology, apăruse de mai bine de doi ani, ideile respective începând să-i preocupe şi pe muzeografii din România. Fixarea unor standarde funcţionale a apărut, deci, şi pentru grupul ce a organizat muzeul. Cât de corect şi de inspirat au fost acestea stabilite s-a putut remarca în scurt timp, făcând loc unui altfel de muzeu decât cele deja cunoscute, un muzeu nou şi care a asumat misiunea sa cu deplină răspundere. Marele judecător – publicul – a remarcat de la început noutatea şi l-a susţinut prin nenumărate mijloace, încurajând astfel un model muzeografic modern. Simpatiile faţă de muzeu, atracţia pentru acesta l-au făcut repede cunoscut, consolidând o reputaţie pozitivă atât de necesară noilor instituţii. Printre gesturile dintâi amintesc donaţia lucrării lui Auguste Rodin, Paulo şi Francesca plutind peste nori, aparţinând Doamnei doctor Marcela Stănoiu. O primise ca dar de logodnă şi a dăruit-o Muzeului, pentru că „merită să fie admirată într-un spaţiu pe măsura frumuseţii sale”! Au urmat alte şi alte donaţii – între acestea stând la loc de cinste bustul lui Şerban Cantacuzino (Gh. Adoc) – toate de mare valoare şi pline de sens într-o gestică elocventă pentru credibilitatea faţă de muzeu.

            În planul muzeografiei internaţional au apărut rapid şi primele semne de recunoaştere: după vizitarea muzeului de către venerabilul muzeolog Richard Hoggart, acestuia i s-a acordat, în mai 1994, la Belfast, Special Commendation în cadrul premiilor EMYA (European Museum of the Year Award).

            Prestigiul noului muzeu era astfel confirmat în comunitatea muzeografică europeană, trebuind însă consolidat şi menţinut la nivelul celor mai bune practici. Programele sale culturale au fost de altfel proiectate şi urmărite cu acribie în baza unor criterii ferme: proiectarea calendaristică riguroasă, respectarea cu stricteţe a celor propuse şi comunicarea lor către marele public.

            Atracţia netăgăduită pentru muzeul insolit şi recuperator şi personalitatea vizibilă a acestuia au făcut ca în sălile sale de expoziţii – special organizate ca la orice muzeu respectabil – şi în salonul Cerchez să evolueze celebrităţi, abordând subiecte de cel mai larg interes. Academicieni, artişti, cercetători şi universitari, în număr mare, au onorat programele muzeale, aducând subiecte şi teme de interes major, bucurându-i pe cei care au avut privilegiul să-i asculte. De la Marcel Chirnoagă la Angela Gheorghiu, Voicu Enăchescu, Virgil Cândea sau Răzvan Theodorescu, de la arta veche la cea contemporană, de la concerte camerale la formaţii corale, prestigiul şi talentul autentic au impresionat şi au oferit cu generozitate cultură înaltă şi artă desăvârşită. Un grup restrâns da entuziast de muzeografi au adus în prim plan istoriile locului, cele legate de principii luminaţi Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, ca şi pe acelea ce-i ilustrau pe Alexandru Ioan Cuza, pe regii şi reginele României. Compteneţei lor le datorăm magistrale cărţi, cataloage şi studii de specialitate, recuperatoare ale istoriei şi artei româneşti.

La aniversarea celor două decenii de muzeografie la Cotroceni, se cuvine ca întreaga comunitate muzeografică din ţară să-şi arate aprecierea pentru o reuşită la care muzeografi şi restauratori din multe muzee au contribuit substanţial. Artişti decoratori, arhitecţi şi ingineri, meşteri performanţi îşi pot recunoaşte aici contribuţiile importante care onorează şi chiar justifică raţiunea de a fi a muzeelor. Performanţa Muzeului Naţional Cotroceni este, aşadar, o expresie concludentă a ceea ce pot – atunci când sunt susţinute – şi trebuie să facă muzeele României.

            Douăzeci de ani reprezintă doar un început, adevărat foarte promiţător, concludent însă pentru un muzeu care s-a creat şi s-a afirmat într-un loc şi-n vremuri excepţionale, dovedindu-şi din plin rolul său pentru renaşterea spirituală.

 La mulţi ani Muzeului Naţional Cotroceni!  Prof. univ. dr. Ioan Opriş

——

Fotografiile au fost puse la dispozitie de catre Prof.univ.dr.Ioan Opris

Biblioteca Brukenthal: Pedagogie muzeala

“Pedagogia muzeala. Un program de succes” editata de catre Muzeul National Brukenthal, Biblioteca Brukenthal,Sibiu, 2011, confirma ceea ce trebuia sa se stie: grupul de muzeografi sibieni se situeaza in varful unei miscari care are si inRomanialideri importanti si se extinde cu evidenta. Strategia acestui grup a orientat programul spre descoperire, creativitate, cunoastere si educatie muzeala, gasind aliatii potriviti in cei care servesc direct scoala si muzeul deopotriva. Ghidaj, expozitie, colectii, atelier, laborator, publicatie si un material pedagogic sunt aspecte pe care editori, autori de texte si realizatori le pun in discutie in temeiul unor experiente directe la care au fost antrenate scoli, personal didactic performant si specialisti in pedagogie, respectiv muzeografie.

Lucrarea comunica rezultate concrete, indica instrumente de lucru, arata metode si practici pe care colegii delaSibiule-au preluat din performanta altora si le-au adaptat unor realitati precise, cunoscute si analizate de ei.

Meritul principal consta in felul speical, creativ, in care au prelucrat experiente deja verificate ca generand bune practici. De aici si pana la evaluarea rezultatelor, a fost parcurs un drum dificil despre care, modesti, autorii nu discuta. Rezultatele insa le-au adus recunoastere in plan national si international pe masura prestigiului Muzeului Brukenthal. Un accent pe latura ludica a proiectelor, pe coparticipare si pe metodologie ar fi putut aduce un beneficiu  teoretic necesar pedagogiei muzeale. De asemenea, o trimitere la experienta romaneasca in domeniu – pedagogia muzeala avand ceva traditie, chiar si lucrari si practici reputate – marea contributia punctuala si lumina benefic, in plus, initiativa si valoarea programului coerent dela Sibiu.

Meritele lucrarii sunt deosebite, iar ele trebuie privite ca o parte a unui management eficient si profesionist, ca o intelegere superioara a muzeologiei contemporane. Asezand copiiiin centrul strategiei educationale, Muzeul National Brukenthal si specialistii sai ofera un adevarat model.

Prof.univ.dr. Ioan OPRIS

O recuperare necesara

Colecţiile de artă mureşene exprimă în mod fericit module de creaţie plastică aparţinând artiştilor români, maghiari şi saşi. Mai bine de două secole sunt reflectate în pictură, sculptură şi grafică, artiştii exprimând idealuri şi crezuri, teme politice şi sociale, valori ale istoriei dar şi ale peisajului din spaţiul transilvan.

După Primul Război Mondial, în mod recuperator, s-a manifestat şi un puternic curent de opinie ce urmărea aşezarea artiştilor români alături de ceilalţi creatori, încurajându-se astfel dialogul între culturile ce s-au dezvoltat în spaţiul locuit de români. În această direcţie aportul unor intelectuali de largă vocaţie – ca Aurel Filimon şi Aurel Ciupe – s-a impus rezultând importante colecţii etnografice şi de artă.  Mai ales pictorul Aurel Ciupe, ca un subtil creator; si-a legat numele de fondarea unei valoroase colectii de arta, dezvoltata  prin achizitii si donatii generoase.

Vreme indelungata aceste colectii reprezentative pentru artistii Romaniei  moderne n-au fost valorificate corespunzator. Abia din anii ’70 incepand sub impulsul altui artist, pictorul Gh.Olaru, s-a pus cu acuitate problema recuperarii lor publice. Decizia de a desavarsi proiectul si a crea o galerie de arta romaneasca moderna, s-a implinit abia acum, dupa mai bine de 3 ani de eforturi substantiale. Liderul grupului, pictorul si muzeograful Ioan Sulea a convins decidentii administratiei locale, care, spre lauda lor, au oferit suportul banesc si logistic, punand la dispozitie un spatiu potrivit in cel mai reprezentativ monument al orasului: Palatul Cultural. Inaugurarea galeriei la 21 octombrie a.c. a prilejuit un foarte potrivit simpozion national cu tema „Traditii, avangarda, modernism – Istorie si Arta in societatea romaneasca in perioada 1850-1950”. Prefatand evenimentul, dezbaterile au evidentiat noul trend al miscarii artistice, curentele si realizarile recente, luminand valorile creatiei de arta din cuprinsul unui veac.  Sensul dezbaterilor a pus in lumina nevoia acuta de dialog si corecta intelegere a celor care, prin frumos, slujesc artele. Marele nostru judecator – publicul – are de acum,la TarguMures, sansa de a evalua creatori si creatii puse in oglinda si in dialog, fara nici o prejudecata. Laudand Galeria si profesionalismul cu care a fost realizata, laudam un model al noii muzeografii, propus generos si altruist tuturor. Catalogul editat cu acest prilej (in 3 limbi: romana, engleza, maghiara) are darul de a pune in larga circulatie prezentarea artistilor si a operelor acestora.

O dezvoltare a acestui program – in sensul unei galerii de arta contemporana – idee reusita din debateri si imbratisata de autoritati va oferi orasului si artistilor un alt spatiu de confruntare benefica, de evaluare si de natura sa-i serveasca pe toti cei interesati. Educatia contemporana apreciaza artele ca generatoare de comportamente pozitive, ca elemente de armonie sociala si ca parti ale unui stil de viata elevat. Ori la TarguMures acest demers educational apare ca bine inteles si dovedeste respect pentru semenii nostri.

 Prof. univ.dr.Ioan Opris

Coroana Reginei Maria

COROANA REGINEI MARIA, EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE

LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Muzeul Naţional de Istorie a României este onorat să anunţe faptul că în luna octombrie, în cadrul seriei de micro-expoziţii „ Exponatul lunii”, va fi prezentat publicului, un obiect de patrimoniu de excepţie - Coroana reginei Maria. Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 20 octombrie 2011, ora 11⁰⁰ în prezenţa domnului Director general al Muzeului Naţional de Istorie a României dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Se marchează astfel, împlinirea a 136 de ani de la naşterea reginei Maria în data de 29 octombrie (1875). Expoziţia prezintă documente privind istoria mai puţin ştiută a coroanei reginei Maria, comandată de Parlamentul României pentru ceremonia încoronării de la Alba-Iulia. Coroana a fost realizată la Paris de către casa de bijuterii Falize din aur transilvănean, dându-i astfel o simbolistică aparte. Proiectul coroanei în stil bizantin, decorată cu motive vegetale, a fost conceput de Costin Petrescu, având ca sursă de inspiraţie coroana doamnei Despina Miliţa soţia lui Neagoe Basarab, de pe fresca Mănăstirii de la Curtea de Argeş, ţinând cont de dorinţa reginei Maria pentru a da o aură medievală înfăţişării sale. Un accesoriu neobişnuit pentru coroană sunt pandativii laterali “prependoulia” specifici diademelor imperiale bizantine.

Cele două pandantive au fiecare câte un scut heraldic, unul reprezintă stema Regatului României, iar celălalt însemnele heraldice ce arată ascendenţa reginei Maria, Casa de Edinburgh. Asocierea acestora cu elemente artistice bizantine sugerează continuitatea cu perioada de glorie a statelor medievale româneşti. Piesa prezintă o alăturare unică de simboluri regale, fiind o exprimare a noii identităţi naţionale române dobândite de către nepoata reginei Victoria. De cele două medalioane sunt prinse câte 3 lanţuri de ambele părţi, reprezentând spice de grâu, simbol al fertilităţii, iar la capătul fiecărui lanţ era o cruce gamată, similară celei din partea superioară a coroanei. Crucea gamată stilizată reprezintă simboluri religioase cosmice străvechi care se regăsesc adesea şi în arta populară românească. Alegerea pietrelor semipreţioase sau preţioase care au împodobit coroana a fost în acord cu viziunea reginei despre romantism.

Comanda coroanei reginei Maria, conform documentelor din arhiva Falize a fost înregistrată la 5 august 1921, fiind făcută de către Parlamentul României, prin preşedintele Senatului, generalul Coandă şi de colonelul Drosso, din partea Regelui Ferdinand.

Coroana reginei Maria va fi expusă în Holul Central al Muzeului Naţional de Istorie a României până la sfârşitul lunii noiembrie, putând fi admirată după această perioadă în expoziţia permanentă “Tezaur Istoric”, de miercuri până duminică.

Despre Expozitia “Muzee din Romania intre clasic si modern” de Ioan Opris

Expoziţia Muzee din România între clasic şi modern (1990-2010)

de prof.univ.dr. Ioan Opriş

MNIR a iniţiat – prin CNCDDM RF – încă din anul 2009 organizarea unei expoziţii de anvergură naţională cu tema menţionată. Proiectul s-a dovedit deopotrivă dificil şi plin de surprize – de natură logistică, financiară, metodologică. În fine, el s-a împlinit, după un mare efort, prin inaugurarea expoziţiei la 30 iunie 2011.

Iniţiativa în cauză a fost determinată de raţiuni clare: după 1989 mai multe muzee din România amplasate în monumente istorice s-au reorganizat şi restructurat, modernizându-se ca expunere şi muzeotehnică, numărul acestora se ridică la peste 120 de unităţi; doar în câteva oraşe s-au cosntruit edificii noi pentru colecţiile existente –la Bacău(2), Bârlad (1), Galaţi (1), Sângeorz Băi (1), Baia Mare (1), Craiova (1), Suceava (1), Tulcea (2), Sibiu (1), Piteşti (1). În alte aşezări au fost refolosite şi echipele pentru scopuri muzeale construcţii noi ridicate au fost refolosite şi echipate pentru altfel de utilităţi – Slobozia (2), Constanţa (1), Topalu (1), Brăila (1), Alexandria (1), Piatra Neamţ (1), Suceava (1); muzeele naţionale au primit fonduri substanţiale în câteva cazuri foarte generoase: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti, Muzeul Naţional Brukenthal, Complexul Muzeal Naţional ASTRA, Complexul Muzeal Moldova – pentru lucrări de restaurare, reabilitare şi reorganizare muzeală.

Efortul de refacere a reţelei muzeale, cel de modernizare se dovedeşte aşadar unul de substanţă, de durată şi costisitor dar obligatoriu atât pentru a oferi protecţie avuţiei culturale cît şi pentru a crea condiţii superioare valorizării acesteia.

Acest efort a fost sintetizat teoretic în cadrul unor programe – DACIA PROT PAT este cel de bază – care n-au avut însă continuitate şi nici n-au fost urmărite sistematic. Un program naţional destinat refacerii muzeelor din România a încetat să existe după 2004. În pofida absenţei unui astfel de cadru evaluator lucid şi încurajator pentru direcţiile de urmat, definirea etapele şi susţinerea costurilor, muzeele au perseverat prin demersul unor lideri ca şi prin furnizarea de argumente ascultate de administraţie. Peste 120 de unităţi muzeale au fost aşadar restaurate, reorganizate, restructurate şi modernizate în ultimele două decenii. Acest efort este unul clar asumat, venit dinspre muzeu spre marele public, sprijinit adeseori mai substanţial în judeţe ca Prahova, Dolj, Bistriţa Năsăud, Braşov, Brăila, Galaţi, Neamţ, Bihor, Constanţa, Cluj, Sibiu, Suceava, Iaşi ş.a.

Expoziţia de la MNIR arată prin cele 32 de proiecte prezentate nu doar acest efort, ci şi unde anume administraţia se arată interesată şi sub raport cultural. O nouă prezentare – propusă pentru anul 2013 – va adăuga pe lângă absenţii de acum (mulţi, iar unii importanţi) câtă consistenţă are acest fenomen cultural contemporan care urmăreşte să dea României altfel de muzee. Fenomenul răspunde unei imperioase necesităţi publice, fiind derivat din presiunea generaţiei tinere dar şi din cerinţele fireşti de recuperare a Istoriei atotcuprinzătoare şi generatoare de idealuri. El se înscrie şi în curentele generoase ale noii muzeografii europene în primul rând, care prin dinamismul şi exemplarităţile ei a lansat provocări convingătoare privind standardele şi performanţele. Analizând deci proiectele prezentate reţinem posibile răspunsuri faţă de genericul expoziţiei – clasic şi modern: liniaritate discursivă sau mobilitate expres formulată; stiluri „cuminţi” sau angajare critică; prezentări monografice sau asumare interpretativă etc. În retorica cazurilor pe care le propun autorii proiectelor muzeale sunt înscrise încă multe lentori sau reţineri faţă de inovarea discursului muzeal alert şi conţinând opţiuni sau în introducerea noilor tehnologii de comunicare. De aici decurg inegalităţi şi chiar o redusă cunoaştere (prin interogare/consultare) a cunoştinţelor, respectiv a comportamentelor vizitatorilor beneficari potenţiali. Muzeul nou sau înnoit, se ştie, este construit (edificat) nu doar ca un nou edificiu, – deci ca un produs eminamente ingineresc şi de arhitectură – ci, mai ales, ca un discurs asumat inteligent şi calificat prin proiectantul de tematică şi idei, respectiv prin muzeograf, designer, conservator şi restaurator. Tocmai dintr-o astfel de perspectivă nu reuşesc întrutotul să convingă unele din proiectele din expoziţie – ne pare că lipsesc din judecata lor vizitatorii şi ce aşteaptă să vadă, să audă, să simtă aceştia. Noul muzeu trebuie să vizeze şi noi comportamente culturale, să-şi comunice deschis şi comprehensiv tezele, să asume judecăţi de valoare, să inoveze în sensul coparticipativ şi recuperator ceea ce numim mereu Trecut, dar şi latura de viitor. Calitatea profesioniştilor care concurează la asemenea proiecte pretinde deci excepţionalitate.

Absenţa din expoziţie a unor proiecte complete sau de larga anvergură ca şi a celor ce aparţin sectorului privat şi celui al cultelor nu ne îngăduie concluzii. Tratate descriptiv unele proiecte (Muzeul Unirii Al.I.Cuza – Iasi şi muzeele dela Constanţa, Cernavodă şi Hârşova) nu ne permit să evaluăm conceptele care le definesc. Cu toate acestea, dintre proiectele prezente multe sunt generatoare de idei şi soluţii şi provocatoare de dialog profitabil.

Mai întâi reţinem claritatea cu care au fost definite în unele cazuri conceptele de topos (loc anume), timp, tipologie patrimonială, beneficiar, ţintă, mesaj. Le regăsim armonios ansamblatela MuzeulŞimleul Silvaniei, la Goleşti, Braşov,la SângiorzBăi.Parţial, acestea sunt abordate şi in proiectul muzeal Neamţ,la MuzeulŢăranului Român, Muzeul Brăilei, Muzeul Judeţean Argeş. Este de semnalat pentru o discuţie separată abordarea proiectelor globale (Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, Muzeul Naţional al Satului Dim. Gusti), la care au conlucrat echipe complexe interdisciplinare, şi care au dispus de fonduri generoase. In acest sens colaborarea cu unica firma specializata in proiectare muzeala (Artex) se cere recomandata, ca si opinia noastra ca aceste companii ar trebui incurajate pentru a dezvolta concurenta in domeniu. Atrag de asemenea atenţia soluţiile şi rezolvările din cadrul proiectelor speciale – le-am numit pe cele de arheologie (Piatra Neamţ, Sarmizegetusa Ulpia Traiana). În cadrul acestora, mai alesla Sarmizegetusa, apare îndrăzneţ abordată tema muzeologizării siturilor într-o viziune integratoare pe seama peisajului. Credem că această soluţie ar trebui tot mai mult urmărită în muzeografia arheologică. Atenţie aparte stârnesc proiectele integratoare (Muzeul de artă comparată Sângeorgz Băi şi Centrul cultural Nică Petre), unde tematica şi patrimoniul sunt cel mai armonios acordate iar soluţiile de prezentare vădesc o calitate superioară.

Din studierea expoziţiei se explică şi accentele puse pe relaţia dintre specific cultural/natural, local/zonal/national şi felul patrimoniului;la BaiaMare(Muzeul Mineralogic), Galati (Muzeul de Istorie, proiectul CED), Tulcea (Centrul de turism acvarium); Satu Mare (Muzeul Judeţean).

Mai puţin tratate sunt conceptele care explică geneza tematicii, legătura acesteia cu colecţiile şi rezolvările muzeotehnice (mobilier de expunere, ecleraj, tratarea coloristică a spaţiului expoziţional, soluţii pentru circuite). Pe viitor ar trebui accentuate asemenea aspecte despre care, în general, muzeograful nu are abilităţi de teoretizare, dar care se regăsesc în toate muzeele ca rezultat al cooperărilor cu arhitecţii, designerii, inginerii de sistem şi conservatorii.

Într-un singur caz (Muzeul Gh.Cernea-Rupea) regăsim expres menţionat conceptul generator al expoziţiei de bază. Cinci dintre proiectele din expoziţie aparţin Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi au fost realizate sub conducerea prof. Gh.Polizu. Cel care priveşte Muzeul de Istorie din Turda este definitivat deja ca lucrare, iar celelalte stau la baza unor viitoare abordări. Toate arată disponibilitatea şi energia generaţiei tinere puse în slujba refacerii muzeelor.

În expoziţie, se pot studia cu folos două proiecte destinate conservării-restaurării (Complexul Naţional Muzeal ASTRA şi Laboratorul National de restaurare a cărţii – Muzeul Unirii Alba-Iulia). Chiar dacă ele apar ca singulare – deşi această categorie a performat în ultimii 10 ani prin realizări de excepţie – acestea indică o direcţie prioritara. Ne este clar ca fara depozite si laboratoare moderne, bine echipate şi organizate nu sunt şanse să raportăm reţeaua muzeală la standardele europene.

Mai multe proiecte au pornit de la reconstituiri de context ideatic (habitat, locuinţă, atelier, domeniu ocupaţional, stil de viată etc). Cele prezentate de Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Muzeul Naţional Brukenthal, Complexul Muzeal Neamţ, sugerează şi susţin rolul esenţial pe care scenografia muzeală îl joacă în stimularea imaginaţiei. O ediţie viitoare – posibila si de dorit în 2013 – ar trebui să adauge restanţierii, apoi un stand de aparatură şi instrumentar de conservare-restaurare; un altul cu sistemele de iluminat şi mobilierul expoziţional, instalaţiile tehnice video şi acustice utilizate în muzee; o prezentare de produse ale industriei culturale specializate; abordarea tehnica a relatiei muzeu-public.

Această primă expoziţie de proiecte muzeale organizate de Centru aduce în atenţia marelui public in primul rand muzeograful. Lui i s-a încredinţat rolul societal de a teoretiza esenţialul care priveşte omul şi natura în evoluţia lor; de ştiinţa şi cultura sa depind calitatea valorilor tezaurizate şi a celor expuse public, ca şi coerenţa, corectitudinea şi veridicitatea interpretării acestora. Răspunderile muzeografului sunt – cele materiale şi morale – imense şi depăşesc momentul, de aici decurgand drepturi nu doar îndatoriri, pe care societatea ar trebui să le marcheze şi să le respecte.

Instantanee fotografice de la vernisajul expozitiei ‘Muzeele intre clasic si modern’

This slideshow requires JavaScript.

MNIR, 30 iunie 2011

Afisul expozitiei Muzeele din Romania intre clasic si modern

Muzeele din Romania intre clasic si modern

Expozitia va fi deschisa la Muzeul National de Istorie a Romaniei in perioada 30 iunie-25 septembrie 2011

Richard Nixon la Muzeul Satului, August 1969

Va prezentam 2 fotografii realizate de Associated Press cu prilejul vizitei Presedintelui american in Romania. Instantaneele sunt surprinse in fata Muzeului Satului, 3 august 1969.

Richard Nixon si Nicolae Ceausescu prinsi in hora in fata Muzeului Satului, 3 august 1969 (vezi detalii ale vizitei http://arhivafotografica.wordpress.com)

Suntem interesati in fotografii istorice cu personalitati politice sau culturale straine in vizita la muzeele romanesti. Ne puteti contacta la adresa de e-mail (vezi pagina de contact).

Alte aspecte ale vizitei lui Nixon la Bucuresti vezi pe site-ul Arhiva Fotografica http://arhivafotografica.wordpress.com/2010/09/16/nixon-ceausescu-august-1969/

DM

Cartea Neagră a Patrimoniului cultural al mun. Chişinău (via Fondul Culturii din Moldova)

La Chisnau va fi publicata Cartea Neagra a Patrimoniului Cultural al Chisinaului. Este extrem de interesant sa aflam harta patrimoniala actuala a Chisinaului istoric. DM

“Cartea neagră a patrimoniului cultural al mun. Chişinău” va fi prezentată luni, 20 septembrie, în incinta Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, anunţă Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor. “Cartea” cuprinde numeroase materiale – documente, imagini, materiale din presa scrisă, publicaţii ştiinţi … Read More

via Fondul Culturii din Moldova

Expozitie de pictura- sculptura – desen la Centrul Cultural Art Society

Grupul celor patru: Tonitza, Dimitrescu, Şirato, Han. Pictură, sculptură, desen. 19 octombrie – 28 noiembrie 2010
Vernisaj: 19 octombrie, ora 19.00, Centrul Cultural ArtSociety
Str. Logofăt Luca Stroici nr. 18, Sector 2. Curator: Ruxandra Garofeanu

Expoziţia este organizată în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Judeţean de Artă Prahova “Ion Ionescu Quintus”, Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul de Artă Vasile Pârvan Bârlad, Complexul Muzeal Iulian Antonescu Bacău, Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, Pinacoteca Municipiului București, Cabinetul de Stampe al Academiei Române.

„Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţii”

Centrul de Pregătire Profesională în Cultură și Asociaţia Muzeelor şi Colecţiilor Şcolare din România vă invită în data de 1 Noiembrie 2010, ora 14, la sediul CPPC (str. Toamnei 103, București), unde se va desfășura Masa rotundă „Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţii”.

Această manifestare oferă un spaţiu de dialog privind protejarea şi promovarea patrimoniului cultural, precum şi posibilitatea de a realiza noi colaborări între: personalul colecţiilor locale şi şcolare, specialişti din muzee şi universităţi; profesori de istorie sau literatură; persoane implicate în arii de interes pentru patrimoniul muzeal sau activităţi de educaţie muzeală; reprezentanţi ai administraţiei centrale sau locale.

Vă rugăm să confirmați participarea la adresa de e-mail aurelia@cimec.ro.

Masa rotundă face parte dintr-un program cultural – finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional - pentru protejarea şi promovarea educaţională a patrimoniului cultural mobil, fiind precedată de derularea a două programe de formare profesionalăorganizate pentru grupuri de câte10 participanţi (ce desfășoară activități în muzee rurale), în perioada 25-30 octombrie a.c., în Bucureşti.

Pentru mai multe informații vă puteti adresa echipei de proiect.

http://cimec.ro/Proiecte/AFCN-anunt14092010.doc

Echipa de proiect:

Instituţie	Persoană de contact:
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură	Vasile Emanuel Costoiu tel.: 0788.903.065 e-mail: puiu.costoiu@cppc.ro
CPPC, filiala Institutul de Memorie Culturală – CIMEC	Aurelia Duţu tel.: 072.457.051/074.908.0478 e-mail: aurelia@cimec.ro
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei	Angelica Mihăilescu e-mail: angela_mihailescu @yahoo.com
Asociaţia Muzeelor şi Colecţiilor Şcolare din România	Ovidiu Coca e-mail: muzee_scolare_giurgiu@yahoo.com

Transylvania – Heritage and Future

TRANSYLVANIA OPEN FORUM a discussion on heritage and future with Professor Eliot Sorel MD, senior adviser to the exhibition Transylvania – Heritage and Future, and Caroline Fernolend, Vice-President of the Mihai Eminescu Trust. Thursday 28 October 2010, 6.30pm, at The Embassy of Romania,   Washington DC (1607 23rd Street, NW, Washington, DC 20008) Following in the footsteps of the presentations of 15 and 21 October, held Jessica Douglas-Home and Caroline Fernolend, the President and Vice-President of the MET, the exhibition Transylvania – Heritage and Future proposes a follow-up that will capitalise on the experience of the entire project. The exhibition Transylvania – Heritage and Future is centred on the Saxon villages of South-Eastern Transylvania, known in German as the Siebenburgen, and their recent rebirth as self-sustaining rural communities. As a sign of his support for the MET’s work and for this project in particular, HRH The Prince of Wales has agreed to record a message which will be played at the opening of the exhibition. You can see it via YouTube here: http://www.youtube.com/watch?v=KLshFTy7Zq4 The goal of Transylvania Open Forum is to create an open platform for discussion on the topics of what the future holds for heritage in Transylvania, and how the restoration and regeneration of crafts, buildings, and the environment can be assisted and further encouraged. Transylvania Open Forum is aimed at both the academic and business communities, and at the general public. The Forum will review the exhibition and the program presented in Washington. The public will be briefed by Caroline Fernolend and by Professor Eliot Sorel MD, a fine connoisseur of Romania and Romanian culture, and one of this project’s main supporters. The speakers will explain the items in the exhibition, talk about the restoration and regeneration work of the MET, and also present the directions which these processes will take in the future. Transylvania – Heritage and Future is organised by The Mihai Eminescu Trust, The Embassy of Romania in Washington, The Romanian Cultural Institute in New York, and The Romanian Ministry of Regional Development and Tourism, with the support of the Ratiu Foundation.

Protocol: Centrul National de Muzeologie ‘Radu Florescu’ si Institutul de Conservare-Restaurare din Valencia

Protocol de colaborare intre Centrul National de Cercetare si Documentare in Domeniul Muzeologiei ‘Radu Florescu’ si Institutul de Conservare si Restaurare a bunurilor culturale din Valencia

La 23 octombrie 2010 s-a incheiat la Valencia protocolul de colaborare intre CNCDDM ‘RF’ si Institutul de Conservare si Restaurare a bunurilor culturale din Valencia, document semnat de prof. univ.dr. Ioan Opris si doamna director Carmen Pérez Garcia.

Protocolul prevede: schimb de specialisti; organizarea unor expozitii; lucrari de cercetare in muzeologie, conservare si restaurare.

In baza acestui document,  partile vor conlucra pentru extinderea legaturilor intre specialistii romani si cei spanioli, cautand mijloace de specializare in muzeografie, conservare-restaurare si prezentarea bunurilor culturale. Partile au identificat mai multe interese indeosebi in schimbul de experienta si documentare in domeniul conservarii-restaurarii si al expozitiilor. Institutul de Conservare si Restaurare a bunurilor culturale din Valencia si importante muzee din aceasta provincie – de la Valencia, de la Castillon, Elché dar si de la Alicante – au dobandit o experienta reputabila in organizarea educatiei muzeale si a proceselor de conservare-restaurare. Pentru Muzeul Arheologic din Alicante si Muzeul National al Ceramicii din Valencia un interes aparte il prezinta expozitia ‘Neoliticul in Romania’. Muzeul din Alicante are colectii deosebit de bogate, organizate modern in forme interactive, utilizand reconstituirile, machete la scara mare, ilustratie istorica si un ecleraj de avangarda; pentru conceptia muzeografica si succesul de public a dobandit Premiul EMYA (2004). Intre expozitiile de mare success prezentate aici sunt: ‘Tezaurul arheologic din Cipru’ (2007) organizat in colaborare cu Mediteraneean Museum din Stockholm si ‘Tezaurul din Tuva’ (2008), organizat in colaborare cu Institutul de Cultura Materiala al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse. In vecinatate descoperirea tezaurului de la Villena de catre Jose Maria Soler Garcia, arheolog si istoric reputat, a prilejuit constituirea unui exceptional muzeu arheologic, care serveste chiar istoriei acestei stiinte.

Muzeul National de Ceramica de la Valencia detine colectii impresionante din arealul mediteranean prezentand in Palatul Dos Aguas reconstituiri de epoca excelent realizate. Interesul specialistilor de aici pentru expozitia ‘Neoliticul in Romania’ este justificat indeosebi de specificul colectiilor si de reputatia serviciilor de investigatie stiintifica iar o prezentare in acest loc s-ar bucura inclusiv de prestigiul unui monument exceptional si al unui muzeu specializat. Muzeul publica o prestigioasa Revista de Muzeologie al carui tiraj este difuzat in cateva muzee si biblioteci. Institutul de Conservare-Restaurare din Valencia si-a exprimat dorinta de a prezenta o expozitie de icoane pe sticla si pe lemn, ca si a uneia de arta populara care ar fi bine primate atat in capitala provinciei cat si la Castillon, unde Institutul administreaza principalele laboratoare de restaurare si, totodata, se afla un modern Muzeu de Arta, a carui conceptie include argumente arheologice, etnografice si de arta. In oras si imprejurimi se afla cea mai mare comunitate de romani din Spania pentru care asemenea expozitii ar constitui o mare atractie si un cuvenit serviciu cultural.

This slideshow requires JavaScript.

Imagini din Alicante, Pusol, Olocau del Rey, Elche, Muzeul de Arta din Valencia

Organizate in formula de consortiu comunitar, muzeele din Valencia au in Institutul de Conservare-Restaurare un suport fundamental: acesta gireaza si administreaza politica de patrimoniu teritoriala, stabilind strategii, programe si proiecte pentru conservarea-restaurarea bunurilor culturale. O finantare sistematica faciliteaza lucrari pe baza de comenzi de stat, de la autoritatile locale, cele ecleziale si de la colectionari. Autoritatile valenciene au ca prioritate conservarea-restaurarea patrimoniului din teritoriu, asigurand Institutului o pozitie centrala care-i permite in laboratoarele de la Valencia si Castillon sa desfasoare o activitate coerenta, asigurandu-si colaborarea investigatorilor din institutiile universitare si de cercetare, acestea dispunand de o aparatura performanta. Fiecare muzeu – exemplul Muzeului de arta din Valencia este simptomatic – si-a organizat laborator propriu pe materiale si tehnici specifice, dar lucreaza sub coordonarea Institutului. La muzeul amintit, expozitia temporara actuala “El nacimiento de una pintura: De lo visible a lo invisible” (iulie-octombrie 2010) – facuta in colaborare si cu Muzeul National Prado – are in prim plan prezentarea operelor renascentiste si in special a celor valenciene, (sec.XV-XVI) in urma investigatiilor si analizelor stiintifice executate de Institut, Cabinetul de Documentare Tehnica al Muzeului National Prado si Centrul de Refletografie IR si Diagnostic a Bunurilor Culturale de la Universitatea din Milano. Studiul si analiza operelor prin radiografie s-a dovedit de o utilitate exceptionala pentru buna cunoastere a operelor si totodata, de o mare atractivitate pentru vizitatori.

Restaurarile de referinta a picturii murale de la catedrala din Valencia si cea din Elche – efectuate sub indrumarea Institutului, ca si a unora din lucrarile de sculptura si piese decorative din biserici marcheaza o experienta deosebita care-i intereseaza pe restauratorii din Romania.

Institutul valencian organizeaza periodic cursuri de specializare in conservare-restaurare; in acest an, dr.Florica Zaharia (Metropolitan Museum of Art) a sustinut al 3-lea curs pentru restaurare textile la care au participat 14 cursanti. Laboratoarele bine dotate si echipate cu aparatura de ultima generatie, experienta larga si calitatea inalta a specialistilor fac deosebit de atractiva colaborarea cu Institutul, recomandand specialistilor din Romania initierea unor legaturi sistematice. Pentru anul 2011 ‘Revista de Museologia’ din Valencia a rezervat un numar special pentru muzeele din Romania si experienta specialistilor romani in conservare-restaurare, coordonat din partea noastra de prof. dr. Ioan Opris. In acelasi an, reprezentantii Institutului sunt asteptati la reuniunea MATCONS (Craiova 15-18 august), experienta investigatorilor si restauratorilor valencieni interesand in cel mai inalt grad. Un domeniu in care exceleaza colegii spanioli este cel al valorificarii obiectivelor inscrise in Lista patrimoniului mondial. La Elche rezolvarea prezentarii ceremonialului dedicate Fecioarei Maria arata cum poate fi conservata si pusa in valoare una din cele mai raspandite traditii crestine. La Pusol, Muzeul Agricol Scolar  (f.1968)– detinator al premiului special pentru patrimoniu imaterial (2008) – demonstreaza relatia dintre culturile traditionale si cea moderna, interpretata in cel mai inedit mod si filtrate prin memoria colectiva locala. Institutul din Valencia, muzeele si colectiile din zona, inalta calitate a realizarilor indreptatesc un interes aparte, cunoasterea lor prin legaturi directe intre specialisti garantand rezultate bune. Recomandam asadar colegilor sa stabileasca asemenea relatii, oferind si adresele unor factori responsabili.  Prof.dr.Ioan Opris

Date contact:

———

D.Mandache/ 4 Nov.2010.

Profesorul anului – Pedagogie Muzeala premiu acordat de Fundatia ‘Dinu Patriciu’

La 3 noiembrie 2010 Fundatia ‘Dinu Patriciu’ a acordat premiile in educatie (2009-2010). Premiul I din sectiunea ‘Profesorul Anului’ a fost acordat doamnei prof. Rodica Silvia Pop pentru proiectele educationale desfasurate in folosul comunitatii in tara si strainatate, creativitate si inovatie in pedagogia muzeala, remarcand in mod special ‘Muzeu fara bariere’ – accesul la cultura muzeala a persoanelor cu dizabilitati de vedere (2010), ‘Tabara de cultura muzeala pentru copiii romani si romi’ (2010).

Referinte: profesor de lb.engleza la Scoala ‘N.Iorga’ Baia Mare si muzeograf la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Maramures. A sustinut doctoratul in muzeologie cu tema ‘Accesul la patrimoniul cultural – valori muzeale. Tipuri, metode si expresii ale pedagogiei muzeale’ (Universitatea Valahia, Targoviste, 2009).

Muzeul Civilizatiei Urbane a Brasovului: Un muzeu de generatie noua

Recomandam: Un Muzeu de generatie noua – Muzeul Civilizatiei Urbane a Brasovului inaugurat la 29 Octombrie 2010

De Prof. Ioan Opris

20 de ani a durat restaurarea casei impresionante din centrul istoric al Brasovului, care adaposteste Muzeul Civilizatiei Urbane. In acest rastimp am fost martor – nu unul pasiv – la staruinta, abnegatia si perseverenta identificarii celor mai bune solutii pentru ca monumentul sa primeasca o destinatie publica.

De mai bine de 10 ani dureaza proiectul muzeografic initiat de dr. Ligia Fulga si revizuit, mereu, in urma descoperirilor din interiorul constructiei-monument: un imobil cu nucleu renascentist, amplasat in chiar spatiul comercial central. Constructia in sine, prin vechime (cercetarea arheologica i-a stabilit incadrarea cronologica in sec. XIII-XIV iar pivnita si unele componente arhitecturale o aseaza in veacurile XVI-XVIII) si functionalitatea ei de ‘bolta’ care pastreaza suprafete mari de pictura murala decorativa, ca si prin semnificatia sa economica si culturala apartine monumentelor istorice de prim rang. Tocmai din astfel de considerente, restaurarea a pus probleme dificile si de durata, cu atat mai mult cu cat reutilizarea in scop muzeistic pretinde anumite cerinte. Acestea din urma au fost rezolvate – spre lauda restauratorilor – conservand elementele autentice si acordand cu inteligenta creativa spatiul noii functionalitati. Casa din Piata Sfatului brasovean este asezata asadar langa un sir de bolti, foste hanuri si locuinte patriciene, avand vecinatati istorice: Biserica Neagra si Sfatul orasului. Prin muzeificarea ei si-a implinit destinul intrerupt brutal: acela de martor reprezentativ al istoriei unei comunitati urbane cosmopolite si multiculturale, o comunitate dinamica, animata si sustinuta de orgolii aristocratice si de interese economice si politice, inovatoare de mijloace care i-au oferit vreme indelungata prosperitatea si primatul tranzactionand si intermediind intre vecinatatile imediate si altele mai indepartate.

Comunitatea brasoveana saseasca, hinterlandul orasului, cei din apropiere – scheienii, sacelenii, barsenii – sunt reinviati in buna masura prin noul muzeu, printr-o retrospectiva inteligenta asupra habitatului urban, a ocupatiilor traditionale sau celor specifice orasenilor, prin reconstituiri de moda vestimentara, preocupari si stil de viata. Negustori, carausi, mestesugari, bancheri, artizani specializati in orfevarie, broderie, imbracaminte, decoratii diverse, bucatari si functionarimea de altadata se regasesc in muzeu prin prezentarea propusa de realizatori, reinviati, apropiati de noi. O lume eterogena, o lume necunoscuta, mai curioasa si curajoasa, care a circulat departe, a adus marfuri noi, ‘nemtesti’ sau ‘turcesti’, a legat orasul de spatii departate dar si de satele de sub cununa Carpatilor, de la nord si sud.

Dominante in expunerea incitanta sunt ‘marfurile’ de altadata, indeosebi mirodeniile tranzactionate cu succes si profit insemnat de negustorii brasoveni si care au introdus gusturi noi in gastronomie si au revolutionat farmacologia. Reconstituirea plina de farmec a pravaliei suprapune ideea plasarii brasovenilor in randul descoperitorilor geografiei necunoscute, a lumii orientale in primul rand. Prin discursul muzeal novator se intelege mai bine ca Brasovul si negustorii sai au reprezentat un centru de comert recunoscut amplasat pe cea mai veche ruta comerciala ce lega Asia Mica si Balcanii de Europa Centrala. Muzeul acesta elogiaza astfel indraznelile si riscurile asumate de cei care au contribuit desigur la schimbarea prejudecatilor fata de ceilalti, la apropierea cu lumea diferita de noi, la intelegerea dintre oameni, printr-o adancire a documentarii, prin utilizarea arhivelor straine (turcesti indeosebi, dar si ungare, austriece si germane), o reevaluare a volumului de marfuri tranzactionate prin Brasov si statistica ocupationala, comparata cu datele demografice.

Reconstituind secvential interioare de altadata (camera copiilor, interior de patrician, atelier de brodat, atelier de mode si flori, atelier de fotograf), echipa condusa de dr. Ligia Fulga introduce cu temeritate noi teme muzeografice. Propunerile sunt sustinute de o gama larga de obiecte-martor, si in ciuda incompletitudinii lor, ofera argumente credibile. Emotioneaza indeosebi prin decodarea ‘universului’ cotidian: jucariile copilariei; mobilierul casei patriciene; accesoriile imbracamintii; toate imaginand o lume trecuta, necunoscuta celor de azi. Accentul este pus pe marturiile vestimentare, mai bine cunoscute si sistematic studiate. Succesul suitei de interioare – prezentate in functie de rigorile spatiului si nu de ale unei logici determinate de habitatul urban si diversitatea acestuia – este largit de schita de reconstituire a atelierului fotografic, inlesnita prin exponate ce-au apartinut la doi reprezentanti fotografi: Leopold Adler (1848-1924) si Carl Muschalek (1857-1904).

Experimentata si plasata intre cei care urmeaza consecvent modernizarea in muzeografie, dr. Ligia Fulga n-a ‘scapat’ ocazia de a sublinia a valorifica virtutile mansardei muzeului – de altfel restaurata impecabil – in sensul utilizarii sale ca spatiu multifunctional, destinat inclusiv expozitiilor temporare.

Pionier in abordarea temei, noul muzeu a introdus in discursul sau, cu multa ingeniozitate, reconstituirea video, apeland la tehnologia interactiva operata prin experimentatul specialist Vivi Dragan.

Asezat in oras, destinat in primul rand locuitorilor acestuia pentru a sti de unde vin si ce istorii au inaintasii lor, ‘Muzeul civilizatiei urbane’ a Brasovului n-ar fi reusit fara sustinerea – acum rasplatita din plin – autoritatilor, a Ministerului Culturii si Patrimoniului National dar si Consiliului Judetean Brasov (presedinte Aristotel Cancescu). Asadar, muzeul invita la constatarea ca investitia in cultura trebuie sa se regaseasca obligatoriu in programele comunitare ca una de lunga durata si cu efecte economice si sociale majore. La Brasov, un alt segment istoric, cel al Scheilor, obliga la initierea celei mai active comunitati romanesti transilvanene care a evaluat in vecinatatea urbana, completand-o, interferand si  influentandu-se reciproc.

Recomandand noul muzeu ca unul din familia moderna, de avangarda, credem ca modelul – de altfel exersat, la alta scara prin realizarile de la Sacele si Rupea – pretinde sa fie studiat, asimilat si abordat in cazul multora dintre asezarile urbane, cu rol istoric regional si national major, tinand cont de specificul local.

___

DM/17 nov.2010

Pe marginea lucrarilor celei de-a treia conferinte nationale de conservare-restaurare ‘Doina Darvas

Pe marginea lucrarilor celei de-a treia conferinte nationale de conservare-restaurare ‘Doina Darvas’

de Prof.univ.dr.Ioan Opris

S-au incheiat recent lucrarile celei de-a treia Conferinte nationale de Conservare-Restaurare “Doina Darvas” (1-3 XI 2010) cu tema ‘Control si autocontrol in prezentarea patrimoniului’. Initiatorul – Muzeul National al Satului ‘Dimitrie Gusti’ merita felicitari si recunostinta pentru asemenea reuniune. Reusita stiintifica este categorica, fiind reunite comunicari ce-au adus in discutie o gama diversa de preocupari, realizari si rezolvari punctuale privind conservarea-restaurarea patrimoniului cultural. Participarea unor specialisti din institute de cercetare si din universitati a ridicat nivelul reuniunii, iar prestigiul acesteia a sporit in mod simtitor prin contributii oferite de autoritati din strainatate.   Asocierea INOE la lucrari prin demonstratii de metoda si tehnica a adus un plus de autoritate stiintifica relevand contributii tehnologice de varf. Succesul si eficienta acestei prestigioase reuniuni nu mai trebuie subliniate,decat prin disponibilitatea vizibila a MCPN de a sustine dialogul de specialitate si de a incuraja profesionalismul in abordarea coerenta a demersului de ocrotire a avutiei culturale. Tocmai datorita acestor aspecte ce aduc elogii deopotriva organizatorilor si sustinatorilor, avansam cateva propuneri desprinse de altfel din dialogul cu specialistii:

1. Sustinerea pe mai departe a conferintei si dezvoltarea ei tematica atat prin accent pe investigatie si metodologie cat si pe realizari concrete de restaurare surprinse intr-o expozitie speciala cu larga participare, dublata de un salon de aparatura de investigatie si instrumentar de restaurare;
2. Conexarea manifestarii la un calendar al reuniunilor de acest gen organizate in tara (Muzeul Olteniei – MATCONS, Complexul Muzeal National ASTRA si Muzeul Bucovinei s.a);
3. O periodicitate bianuala, care sa-i consolideze caracterul national si international, cat si o participare larga a specialistilor;
4. Remarcand progresul evident al domeniului, calitatea stiintifica sporita a contributiilor, dar si realizarile de exceptie dobandite de scolile de conservare-restaurare din strainatate, apreciem ca, in contextul reorganizarilor impuse de criza, se cuvin a fi operate anumite demersuri dictate de logica unei politici culturale si de coerenta la care obliga regulile eficientei. In afara acestora, sistemul ocrotirii patrimoniului cultural din Romania ramane pe mai departe deficitar, inegal si mult devansat de practica europeana. De altfel, daca avem un Minister al Culturii si Patrimoniului National, acesta este dator si cu o politica, o strategie si masuri de modernizare a retelei specializate. Intre sugestiile pe care le dicteaza realitatile ar trebui abordate:

• diagnosticul privind starea fizica a bunurilor culturale din patrimoniul national si, decurgand din acesta, prioritatea absoluta: conservarea si protejarea acestuia;
• un program de urgenta si prioritati de interventie in zonele cele mai deficitare si fragile (arhitectura de lemn, pictura parietala, siturile arheologice libere, monumente si colectii rurale, obiective izolate; depozite muzeale; ateliere si laboratoare de restaurare);
• responsabilizarea autoritatilor locale, a consiliilor judetene si primariilor, a altor detinatori (in special cultele religioase) prin alocarea de bugete speciale pentru sustinerea patrimoniului cultural;
• constituirea la MCPN a Fondului National de Interventii Urgente si lansarea Programului Interventii Prioritare pentru Conservarea-Restaurarea colectiilor publice prin depozite si laboratoare.

Daca respectam regulile eficientei si ale austeritatii nu putem sa omitem perspectivele imediate si pe termen lung ce decurg din reducerile si pensionarea multor tehnicieni apti de munca, reducerile drastice de personal specializat si diminuarea fondurilor de conservare-protejare a patrimoniului cultural tezaurizat in institutii publice si, ca efect negativ, a celui din teritoriu. Ca atare, subliniem aici posibilele rezolvari care ar putea corecta in termeni de eficienta economica situatia actuala:

• Stabilirea prin Codul Patrimoniului Cultural a atributiilor, raspunderilor si drepturilor personalului de specialitate, ce trebuie sa faca acesta, ce obligatii are muzeul, laboratorul de restaurare, conservatorul, muzeograful, restauratorul si managerul de muzeu, dar si cei din serviciile deconcentrate;
• Infiintarea Institutului National de Cercetare-Conservare-Restaurare a Bunurilor Culturale (in locul INCCR), ca organism central de orientare in teritoriu, si a unor insititutii similare provinciale (Moldova – 2; Transilvania – 3; Oltenia -1; Dobrogea – 1), iar in Bucuresti consolidarea laboratoarelor muzeelor nationale, ale Bibliotecilor de rang national si Arhivelor Nationale.  Doar un asemenea sistem poate oferi coerenta in politica de ocrotire a patrimoniului cultural.
• Instituirea de urgenta – prin reorganizarea actualului Minister al Culturii si Patrimoniului National – a unui Minister (sau Agentie) al Patrimoniului Cultural National, autoritate centrala cu o structura adecvata cerintelor si care sa genereze politici si strategii, sa asigure fonduri financiare speciale de dezvoltare si sa gestioneze calificat si modern avutia culturala.

Cu un corp de conservatori si restauratori mai bine definit, care poate dobandi performanta si fata de urgenta unei politici coerente de conservare-restaurare, exista toate premisele pentru a raspunde calificat nevoilor acute de a pastra in bune conditii pe mai departe tezaurul cultural. Adaugam ca, reformarea structurilor de conservare-restaurare – intr-o forma mai eficienta si nu doar in cateva institutii de rang national – pretinde si abordarea holistica a problematicii protectiei. In aceasta directie, consolidarea Politiei de Patrimoniu si a CIMEC, apare obligatorie si in relatie cu intreg sistemul de conservare si protectie preventiva a patrimoniului cultural, ca parti componente ale sigurantei nationale.   Reformarea si modernizarea grabnica a acestor domenii atat de importante pentru ocrotirea avutiei culturale, deopotriva pentru ridicarea nivelului de cultura prin patrimoniu, se impun cu evidenta a fi luate in dezbatere si rezolvate in regim de urgenta.

Nasterea unei picturi: De la vizibil la invizibil

Catalogul expozitiei “El nacimiento de una pintura: De lo visible a lo invisible” de la muzeul Museo de Bellas Artes de Valencia

Catalogul expozitiei “Nasterea unei picturi: De la vizibil la invizibil”, prezinta, intr-un format foarte atragator si placut, informatii noi si interesante cu privire la materialele, ustensilele si tehnicile de lucru folosite de pictori celebri flamanzi, italieni si spanioli – Rogier van der Weyden, Robert Campin, Vrancken van der Stock, Andrea Mantegna, Bartolomeo Montagna, Pedro Berruguete, Juan de Juanes, Rodrigo de Osona etc. – in elaborarea unor opere de arta de mare valoare artistica de secol 15 si 16.

Aceasta expozitie, al carui catalog il rasfoim, s-a constituit ca prim rezultat al colaborarii fructuoase intreprinse in ultimii doi ani in cadrul proiectului privind cercetarea patrimoniului cultural cu diferite tehnici de analiză ştiinţifică dintre Institutul de Conservare şi Restaurare a Bunurilor Culturale din Valencia, Centrul de de Reflectografie in Infrarosu si Diagnosticare a Bunurilor Culturale al Universitatii din Milano, Departamentul de Documentare Tehnică al Muzeului National Prado si Muzeul de Arte Frumoase din Valencia. In cazul de fata, proiectul a avut ca obiectiv principal aplicarea reflectografiei in infrarosu in studiul si interpretarea unor lucrari foarte valoroase cu intentia de a prezenta publicului larg intr-un mod cat mai clar si mai amplu posibil rezultatele obtinute, urmarindu-se ca prin popularizarea lor sa se atraga atentia asupra utilitatii aplicarii acestei tehnici de investigatie precum si asupra necesitatii valorificarii si protejarii patrimoniul cultural local.

Din acelasi catalog aflam ca in expozitia organizata de catre Consortiul Muzeelor din Comunitatea Valenciana si gazduita la Muzeul de Arte Frumoase din Valencia pot fi admirate 30 de picturi, originale si reproduceri, expuse alaturi de imaginile in alb-negru, la dimensiuni reale, ale desenelor pregatitoare realizate de artisti inainte de aplicarea straturilor de culoare, imagini care au fost obtinute prin reflectografie in infrarosu cu ajutorul prototipului dezvoltat in Italia. Secrete ascunse de secole in picturile marilor maestrii se dezvaluie astfel publicului larg cu ajutorul acestei metode de investigatie stiintifica.

Dezvoltata în anii 1960 de catre fizicianul olandez J.R.J. van Asperen De Boer, reflectografia in infraroşu (IRR) este o tehnică folosita pentru a privi in profunzimea straturilor de pictura. Deşi aparent similara cu radiografia de raze X, reflectografia in infraroşu dezvăluie cu rapiditate si usurinta diferite informaţii cu caracter stiintific, artistic si istoriografic, ce pot fi utilizate ca instrument de documentare si de prezentare a stadiului de conservare a operei. Când radiatiile infrarosii cu lungimi de undă mari penetrează straturile de pictura, straturile superioare par transparente. Gradul de penetrare depinde de grosimea stratului de culoare, de tipul de culoare folosit, şi de lungimea de undă a radiaţiilor infraroşii. Cu cât lungimea de undă este mai mare şi stratul de culoare mai subţire,  cu atat este mai uşor ca radiatia IR să pătrundă în profunzime pana in straturile cele mai de jos apropiate de suport. Unele culori pot apărea parţial sau complet transparente în timp ce altele, cum ar fi negrul, absorb radiatiile infrarosii si apar întunecate. Procedura este foarte simpla: pictura este iluminata cu o sursa de lumina infrarosie, iar o camera video sensibila la radiatii infraroşii captează lumina care se reflecta pe suprafaţa picturii. Imaginea rezultată, cunoscuta sub denumirea de reflectograma in infraroşu, este digitalizata prin intermediul unui computer şi apare ca imagine alb-negru pe monitorul calculatorului. Contrastul de absorbţie al diferitelor materiale dezvăluie unele straturi ale picturii care nu sunt vizibile cu ochiul liber, cum ar fi desenele pregatitoare schitate de artist direct pe grund, modificari în compoziţia operei prin comparatie cu versiunea finala, degradari, semnaturi, umpluturi şi retusuri.

Catalogul expozitiei este alcatuit din 4 mari capitole care ofera cititorului posibilitatea de a cunoaste si de a intelege procesul de creatie care duce la nasterea unei picturi, principiile si caracteristicile principale care stau la baza desenului pregatitor sau de a afla despre progresele obtinute in ultimii ani in domeniul instrumentelor de reflectografie in infrarosu. In ultimul capitol sunt descrise pe larg, in imagini foarte bine si frumos realizate, lucrarile asa cum sunt ele expuse in cele 4 camere ale expozitiei.

Eforturile organizatorilor acestei expozitii s-au concretizat intr-o spectaculoasa expunere a lucrarilor unor pictori considerati dintre cei mai mari din istoria artei ca “Buna Vestire” a lui Provoost, “Coborarea de pe cruce” a lui van der Weyden, sau “Sfantul Zeno” de Mantegna. Acesti mari pictori din trecut nu si-ar fi putut imagina niciodata ca cercetatorii viitorului ar putea privi in profunzimea picturilor lor dezvaluind publicului desenele si schitele lor preparatorii, sau personalitatea tuselor lor pline de vigoare si frumusete. Examinarea tablourilor expuse si studiul desenelor obtinute cu ajutorul reflectografiei in rosu au ajutat la determinarea ustensilelor si materialelor folosite de artisti in realizarea lor cum ar fi carbunele, creta neagra, pensula, pana de scris, condeiul de plumb etc., la identificarea modurilor de reprezentare folosite de artisti in procesul de creatie: maniera de lucru, metodele de aplicare a desenului pregatitor, schimbarile in compozitie, evidentierea influentelor scolilor flamanda si italiana in picturile spaniole.

Prin revizuirea generala a informatiilor obtinute si a documentatiei tehnice se pot stabili caracteristicile artistice ale marilor maestri si ale atelierelor lor, precum si rezolvarea problemelor de iconografie si chiar de atribuire a anumitor lucrari.

“El nacimiento de una pintura: De lo visible a lo invisible” este o carte care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca pasionatilor de muzeologie, conservatorilor, restauratorilor de pictura, si nu numai. Este un catalog de arta foarte interesant, cu o multime de imagini frumoase si informatii folositoare atat pentru amatori, cat mai ales pentru specialistii in domeniu. ©Zizi Balta

 

 

Film documentar in parteneriat cu MNIR

Studioul cinematografic Sahia a realizat in parteneriat cu MNIR un film documentar despre destinele regilor Romaniei. Va fi pus pe piata in vara acestui an. Cateva imagini din acest documentar il puteti viziona mai jos. Documentarea are la baza materiale din Arhivele Nationale ale Romaniei, MNIR, arhiva de film a studioului Sahia.

 

‘Obras restauradas 2007′

Institutul valencian de conservare si restaurare a bunurilor culturale prezinta toate trasaturile unui model in domeniu: se bucura de o personalitate profesionala fundamentala, de specializare si performanta; Institutul este dinamic si angajat direct in politici si strategii bine directionate; specializat in toate domeniile legate de valorile culturale si de o finantare corespunzatoare; acesta are ca manager o binecunoscuta specialista, doamna Carmen Perez Garcia. Prin prezentarea rezultatelor restaurarii in anul 2007, Institutul ofera informatii domeniale care arata nivelul performantei si calitatea lucrarilor. Prof. Ioan Opris

 

Obras restauradas 2007. Conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural al Comunitatii Valenciene din Spania reprezinta un obiectiv prioritar al Guvernului local valencian. În acest scop, acesta a infiintat în 1999 Institutul Valencian de Conservare şi Restaurare a Bunurilor Culturale (IVC + R) ca organism direct subordonat Consiliului Culturii şi Sportului, capabil de a garanta pastrarea si durabilitatea bunurilor culturale din aceasta regiune a Spaniei pentru generaţiile viitoare.

Institutul si-a inceput activitatea in 2005 devenind unul dintre cele mai importante şi emblematice institute de cercetare din Spania constituindu-se ca referinţă internaţională in ceea ce priveste profesionalismul şi seriozitatea specialistilor care se ocupa cu îngrijirea, studierea, cercetarea şi restaurarea patrimoniul artistic valencian.

Cartea, amplu ilustrata, „Obras restauradas 2007”, editata in decembrie 2009, a fost conceputa ca un  compendium de opere de arta restaurate si se adreseaza atât comunitatii ştiinţifice şi universitare dar şi publicului larg nespecializat în acest domeniu.

 

'Cristo ofrece al Padre la Redencion del Mundo' (anonim, sec.17, Muzeul Catedralei de Segorbe). Restaurator: Ars Restauro S.L., an restaurare 2007

Dacă în publicatia anterioară „Obras restauradas 2005-2006” au fost prezentate pe larg obiectivele si domeniul de lucru al IVC + R, în această nouă carte se oferă spre informare un eşantion semnificativ din activitatea desfăşurată în fiecare din departamentele şi sectiile existente in cadrul acestui institut. Deoarece abordarea celor 572 restaurari efectuate în 2007 ar fi facut din aceasta carte o lucrare imposibil de editat, au fost selectate pentru a fi prezentate lucrarile restaurate cele mai remarcabile în ceea ce priveşte importanţa istorică şi artistică, patologia şi criteriile care au stat la baza intervenţiilor efectuate.

Inca de la inceput este subliniat in carte că activitatea institutului cuprinde toata regiunea Valenciana, in  2007 avand loc un salt semnificativ in dezvoltarea şi extinderea sa dincolo de frontierele autonome valenciene, autoritatile locale sperand ca activitatea institutului sa continue sa se extinda si sa se dezvolte si în următorii ani. In acest sens, se mentioneaza faptul ca pe parcursul lui 2007, la o larga gama de specialităţi in restaurare – pictura de sevalet, pe panza si panou, pictura murala şi rupestra, sculptură în piatră, grafică şi arhiva, şi textile – s-au adăugat si altele noi ca sculptura în lemn aurit şi policrom, metale si orfevrerie, mobilier, arheologie şi paleontologie, şi artă modernă.

Immaculada Concepcion de Maria (anonim, sf. sec.17. Arcos de la Cantera, Cuenca).Restaurare: Maria Cartaya Fabregat, M. Francisca Sarrio Martin. An restaurare 2007

Cartea incepe cu prezentarea unuia dintre departamentele in care volumul de lucru implicat este poate cel mai mare din intreg institutul, si anume Departamentul de restaurare a picturii de sevalet, pe panza sau suport de lemn, de mici sau mari dimensiuni. Activitatea sa se incadreaza pe deplin cerintelor in ceea ce priveste respectarea si îndeplinirea programelor de expoziţii stabilite la muzeele din Comunitate, în special la Muzeul de Arte Frumoase din Valencia, Muzeul Catedralei din Segovia şi Consorţiul Muzeelor din Valencia. Sunt mentionate aici intervenţiile efectuate pentru realizarea expozitiilor „Juan de Sariñena (1545-1619) – Pictor al ContraReformei în Valencia”, „Vestigii romane din colecţii Valenciene” sau „Rafael Monleon”, dar si cele efectuate in vederea onorarii solicitărilor unor importante stabilimente religioase ca Biserica San Martin Obispo şi Abatia San Antonio, Colegiul Regal al Seminarului Corpus Christi, Biserica San Agustin şi Sf. Ecaterina, Biserica Sf. Toma şi Sf. Filip Neri, toate din Valencia, Biserica San Juan Bautista de Chiva, Mănăstirea Maicii Domnului a Miracolelor din Cocentaina, lista fiind mai lungă. Activitatea acestui departament de restaurare pictura, pe cat de interesanta pe atat de importanta, reflectă un efort continuu de studiu şi investigare de noi tehnici şi proceduri aplicate la restaurarea picturii. Sunt prezentate in continuare urmatoarele lucrari restaurate: Usile tripticului Triptico del Juicio Final (1460, V. Van der Stock); tripticul Triptico de la Virgen de la Leche (sec.15-16, N. Falco); Virgen con el Nino (sec. 16, anonim italian); Alegoria del Aire (sec. 16, P. Fiammingo); Alegoria del Fuego (sec. 16, P. Fiammingo); Cristo atado a la columna (sec. 16, J. Sarinena); Jaime el Conquistador (1597, J. Sarinena); Juan II de Aragon (1597, J. Sarinena); San Roque (sec 16-17, J. Sarinena?); San Antonio Abad (sec. 16-17, J. Sarinena); San Joaquin, Santa Ana y la Virgen nina (1646, anonim valencian); La comunion de los Apostoles (sec. 17, anonim); Cristo ofrece al Padre la redencion del mundo (sec. 17, anonim valencian); San Augustin lavado los pies a Cristo (sec. 17, B.E. Murillo); Inmaculada Concepcion (sec. 17-18, anonim); San Pascual Bailon adorando la Eucaristia (1678, E. Sala); Concesion de indulgencias a la Orden de la Merced por la Basilica Lateranense (sec. 17, J.X. Donoso); Santa Clara (sec.17, P. de Matheis); santa Isabel de Hungria (sec. 17, P. de Matheis); Los santos medicos Cosme y Damian (J.V. Ximeno); La Dinastia de Jesus (sec. 18, J.V. Ximeno); Virgen de las Nieves (sec. 18, scoala lui J. Vergara); Inmaculada Concepcion (1792-1800, M.S. Maella); Santa Escolastica con Nino Jesus (1811-1813, V.L. Portana); Encallao Dos barcas con vela (sec. 19, R. Monleon).

 

Una dintre provocările importante ale institutului pe parcursul anului 2007 a fost recuperarea de picturi murale, din preistorie si până în prezent, care decoreaza peşterile, adăposturile, si unele dintre cele mai rafinate palate şi biserici ale comunităţii valenciene. In acest sens sunt mentionate intervenţiile efectuate asupra picturilor rupestre de la Cova de la Clau si asupra picturilor murale realizate de catre José Vergara in biserica parohiala San Andres Apostol de L’Alcudia, sau biserica San Martin Obispo şi San Antonio Abad de Valencia, sau cele atribuite lui Joaquin Oliot în biserica del Calvario din localitatea Coves de Vinroma, sau pictura decorativa din palatul de Cervero al  universitatii Universitat de Valencia.

 

Departamentul de sculptură în lemn policrom si aurit se ocupa cu restaurarea altarelor gotice, a sculpturilor policrome si aurite, si a decoratiunilor din aur ale tablourilor. Este mentionata si restaurarea ornamentului din lemn aurit al orgii din Monover, precum si reconstrucţia ramelor unor picturi restaurate anterior cum ar fi de exemplu rama picturii Crucifixion de Antonio Perez a Muzeului de Arte Plastice din Valencia, sau realizarea de noi rame in stil roccoco pentru operele recuperate de la parohia din San Martin Obispo şi San Antonio Abad de Valencia. În ceea ce priveste sculptura sunt prezentate urmatoarele lucrari restaurate: Santisimo Cristo del Salvador (sec. 18, anonim valencian); tripticul Virgen de la Leche (sec. 15-16, N. Falco); Santo (sec. 17, anonim); La Anunciacion (sec. 17-18, anonim valencian); La Adoracion de los Pastores (sec. 17-18, anonim valencian); La Adoracion de los reyes Magos (sec. 17-18, anonim valencian).

 

Restaurarea de sculptură în piatră a început in 2007 cu unul din fondurile importante ale Comunitatii valenciene, si anume cel apartinand Muzeului de Sculptura Mariano Benlliure de Crevillente, restaurarea pieselor din acest muzeu continuand si in prezent. S-a întreprins astfel o masivă actiune de  restaurare şi conservare a tuturor tipurilor de sculpturi realizate in piatra, lut, ceramica glazurata, teracota si ghips. Dintre acestea sunt prezentate in carte: bustul lui Cleo de Merode (aprox. 1914, M. Benlliure); proiectul monumentului Dr. Roque Saenz Pena (1925, M. Benlliure); Obrero (1925, M. Benlliure); bustul Pastora Imperio (M. Benlliure); sculptura Jesus triunfante (1947, M.Benlliure).

 

In cadrul Departamentului de grafica si material de studiu de arhivă, se investigheaza şi se asigură conservarea patrimoniului grafic, documentar şi bibliografic existent în muzeele, arhivele, bibliotecile si bisericile din Comunitatea Valenciana. Interventiile de restaurare se concentrează în principal pe manuscrisele pe pergament – cărţi ale Curtii de Justiţie, carti de imnuri, de conturi, precum şi cărţi tipărite, fie incunabule vechi sau din fondo antico. Toate acestea sunt studiate şi analizate în detaliu de la felul in care sunt legate pana la continutul documentului sau al cartii. Interventiile specialistilor din acest departament au ca scop recuperarea integritatii fizice şi funcţionale a operelor pentru a putea fi consultate ulterior de către cercetători. În acest sens, sunt menţionate in special interventiile de restaurare întreprinse în arhivele municipale din Orihuela, Requena, Pego, Ibi, Alzira sau Monforte del Cid sau in arhiva parohiala din Aldaia. Un alt domeniu de activităţi asupra caruia acest departament se concentrează este si restaurarea de desene şi printuri, care sunt recuperate vizual şi estetic pentru a putea fi contemplate la justa lor valoare. Astfel, sunt menţionate intervenţiile efectuate asupra lucrarilor de gravură din colectiile Muzeului de Arte Frumoase din Castellón şi Valencia, cele ale Muzeului de ilustrare şi modernitate din Valencia, sau schitele realizate de Ignacio Pinazo apartinand Cercului de Arte Frumoase din Valencia. In capitolul destinat graficii si documentelor de arhiva sunt prezentate urmatoarele lucrari: cartea Puebla de Requena (1340, cerneala pe pergament); carti manuscris manuale de consiliu; carti manuscris cu acte de consiliu (1450-1451/ 1465-1466/ 1549-1550/ 1562-1563/ 1569-1571); carte manuscris cu acte de consiliu (1482-1499); documente manuscrise din Villena (sec. 14, 15 si 16); carti manuscrise de sec. 16; carti manuscris Quinque Libri (sec. 16, 17 si 18); carte manuscris cu censale si donatii de la vila de Pego (1545-1562/ 1590-1624); carti tiparite de Luis Vives; carti manuscrise de muzica de la Colegiului Regal al Seminarului Corpus Christi; carti manuscris manuale de consiliu (1623-1649); carti manuscris manuale de consiliu (1631-1662; 1663-1689), cartea consiliului de jurati din Tibi 1661; harta Valenciei (aprox. 1705-1714, J. Fortea); stampe de sec. 18; schite si desene de Ignacio Pinazo Camarlench; harta Alfara del Patriarca (1931, J. Rieta); serigrafie 4/84 (M.H. Mompo).

 

Departamentul de conservare si restaurare a textilelor este unul dintre cele mai importante din cadrul  acestui institut. Interventiile efectuate au ca scop incetinirea proceselor de deteriorare a unuia dintre cele mai delicate materiale: matasea, şi a proceselor de degradare ţesăturile din mătase cu accesorii metalice specifice regiunii valenciene. Tratamentul preventiv are de asemenea un rol important în cadrul acestui departament, si de asemenea eliminarea şi controlul de agenţi nocivi, sau pregătirea, ambalarea şi designul de manechine pentru costume, cum ar fi cele realizate pentru colectia permanenta a Muzeului Taurino din Valencia. Printre lucrarile mentionate a fi fost restaurate in 2007 sunt mentionate vesmantul Fecioarei de la Soledad de Nules (1930), mantia si vesmantul Fecioarei de la Asuncion de Elche (sec. 20),  mantia Fecioarei de los Desamparados si vesmantul pruncului (sec. 19) apartinand Fundatiei San Antonio de Benageber, Costume de toreadori de sec. 19 si 20.

 

Unul dintre cele mai noi si importante departamente infiintate in 2007 este cel de restaurare metale şi orfevrerie in care au fost restaurate piese de orfevrerie delicate cum ar fi de exemplu o caseta funerara aurita a Colegiului Regal al Seminarului Corpus Christi, grupul sculptural in bronz „San Martin y el pobre” (1494, Pieter de Beckere) de la biserica cu acelaşi nume din Valencia, set de orfevrerie aplicat sculpturii policrome Virgen de los Desamparados (sec. 19).

 

Alt departament nou este si cel de restaurare mobilier care si-a început activitatea în 2007 cu restaurarea unui grup mare de piese de mobiler (pupitru, banci de capela, piedestaluri, scane pentru descalcat) de sec. 17 apartinand Colegiului Regal al Seminarului Corpus Christi.

 

În cele din urmă se adaugă la această listă Departamentul de arheologie şi paleontologie, două discipline care aduc o contribuţie importantă in ceea ce priveste recuperarea memoriei istorice a  trecutului îndepărtat pe meleagurile valenciene. Studiile istorice şi documentare pentru fiecare dintre lucrarile care trebuiesc restaurate sunt absolut necesare, de aceea institutul initiaza si dezvolta in mod frecvent colaborari in acest sens cu istoricii de artă.

 

In cadrul institutului functioneaza si Departamentul de cercetare ştiinţifică si investigatii, unde se efectueaza studii de diagnosticare a starii de conservare a lucrărilor, de determinare a materialelor si tehnicilor utilizate de artisti pentru producerea operelor de arta, precum şi studii de stabilire a unui tratament de restaurare corespunzator. Investigatiile au loc înainte de orice intervenţie de restaurare şi reprezinta un ghid si un suport fundamental in munca restauratorului deoarece acestea îi permit să acţioneze cu mai multă încredere şi certitudine pentru o mai buna conservare a lucrărilor. In cadrul acestui departament se utilizeaza atat metode nedistructive de examinare si analiza (microscopia optica, reflectografia IR) cat şi metode distructive (teste microchimice, SEM-EDAX, XRD, FT-IR, ICP-MS). Sunt prezentate in aceasta sectiune a cartii exemple de studii efectuate in Laboratorul de materiale al IVC+R aplicate pentru diferite domenii: arheologie, metal, pictura, grafica şi textile, pentru fiecare studiu de caz realizandu-se o prezentare generala a tehnicilor analitice utilizate si interpretarea rezultatelor obtinute.

 

„Obras restauradas 2007” reprezinta o sursa bibliografica importanta si interesanta care reuseste sa atraga atentia asupra necesitatii valorificarii si protejarii patrimoniul cultural local, si care poate fi folosita si de catre specialistii romani ca punct de plecare pentru studiile viitoare din domeniu.

Pe parcursul acestei carti, cititorul descopera ca IVC+R reprezinta un centru de referinţă pentru oricine doreşte să cunoasca si sa afle lucruri noi privind restaurarea si recuperarea patrimoniului valencian, un institut care se afla intr-o cautare continua si constantă de noi teorii, metodologii şi criterii de restaurare, si care are ca scop in orice moment protectia, promovarea si pastrarea patrimoniului cultural valencian. ©Zizi Balta

—

Diana Mandache

 

Biblioteca digitala: Biblioteci vechi romanesti

Apasati butonul Full de la baza imagii pentru a vizualiza textul articolului pe intregul ecran.

Sursa: Boabe de Grau

 

Lansare de carte regala la MNIR: “LUMEA REGELUI”

Va invitam maine, 10 mai 2011 la ora 12 la MNIR, Sala Lapidarium pentru a asista la lansarea cartii despre MS Regele Mihai vazut prin prisma marilor personalitati ale lumii. Este o culegere de texte si aprecieri care merita citita. Polirom este editura care a tiparit cartea editata de ASR Principele Radu. La eveniment vor participa MS Regele Mihai I al Romaniei si ASR Principesa Mostenitoare Margareta. DM

Requena – capitală a patrimoniului viticol spaniol

Patru zile din luna aprilie (12-15), orăşelul de langa Valencia a fost o mare capitala, una a istoriei viticulturii si a manifestarilor acesteia ca patrimoniu universal. 57 de comunicari stiintifice au intrunit exemple de muzeificare si patrimonializare a viticulturii din Argentina, Brazilia, Chile, Italia, Liban si Spania. Andaluzia, Cataluna, Valencia, Tarracona, Burgos, Castilla, Cordoba, Malaga au dominat prin multiple abordari: originea soiurilor, vechimea culturilor, calitatea produselor, indeosebi a vinurilor istorice, circulatia acestora, sisteme de cultivare, arhitecturile specifice si, mai ales, peisajul in  care sunt incadrate.

Peisajul cultural generat în timp de viticultură a revenit în prezentări cu insistenţă, iar legat de acesta formele de revitalizare, de conservare a specificităţii, de cercetare şi valorificare prin trasee şi amenajări specifice – muzee, taverne, forme de recuperare, conservare, şi mijloace de restaurare – protejarea patrimoniului viticol preindustrial. Dialogul şi raportul echilibrat dintre vechi şi nou, tradiţie şi modernitate a dominat în toate discuţiile.

Implicarea în această conferinţă a TICCIH, prin prezentarea agendei acestui prestigios organism de către preşedintele său, prof.univ.dr. Patrick Martin (SUA) – ca şi a comitetului spaniol TICCIH, prin Miguel Angel Alvarez Areces – arată importanţa ştiinşifică şi argumentează alegerea Requenei ca gazdă. Ceea ce surprinde intre numeroasele practici domeniale se poate rezuma la următoarele:

• universităţile şi marile centre de cercetare sunt conexate direct, prin programe şi proiecte, la efortul de conservare şi revitalizare a tradiţiei viticole, asigurând un corp conceptual şi legat direct de cerinţele dezvoltării economice.
• Patrimonializarea resurselor viticole antrenează deţinătorii şi autorităţile locale în lucrări de conservare a peisajului tradiţional, de respectare a unor tehnologii conforme cu cerinţele ocrotirii acestuia.
• Ministerul culturii în cooperare cu agenţii economici urmăresc obiectivele unui plan naţional al patrimoniului industrial – iar în cadrul său o secţiune pentru cel viticol – asigurând reabilitarea, conservarea şi punerea în valoare a elementelor construite, de peisaj şi de tradiţie (patrimoniul intangibil)
•  În temeiul unei politici inteligente de valorizare prin sistemul muzeal, prin cel de alimentaţie şi consum se asigură tradiţia din domeniu, în strânsă relaţie cu turismul şi loisirul.
• Lucrările de reabilitare a siturilor arheologice şi a monumentelor istorice care privesc istoria viticulturii sunt în plină ascensiune, crescând în urma cointeresării proprietăţilor şi a unor prevederi legale stimulative.
• Conferinţa de la Requena a reunit cele mai importante personalităţi ştiinţifice spaniole şi din lumea hispanică, participarea lor stimulând categoric un program sistematic urmărit în planul legării patrimoniului cultural de economie. De altfel, viticultura Spaniei aduce un procentaj însemnat de câştiguri, sporit substanţial de inteligente măsuri de protejare a peisajului tradiţional. Cine vizitează muzeele de la Requena şi Utiel, vestigiile vechilor culturi viticole dela Pillias şi consumă vinurile zonei în bodegi, cunoaşte un traseu al vinului care împlineşte calitatea modelului deontologic.
• 

La toate acestea, Institutul valencian de oenologie şi cel de conservare-restaurare, condus de doamna Carmen Perez Garcia, au contribuit printr-o inteligentă politică de înţelegere a raporturilor directe dintre tradiţie şi modernitate.

Am prezentat la Requena ca invitat special şi câteva idei privind patrimoniul agroalimentar din muzeele României. Suntem acolo prea puţin cunoscuţi, iar acasă nu aplicăm aproape nimic din noile direcţii prin care viticultura şi oenologia pot construi resurse excepţionale. Dar acestea nu se dobândesc decât prin respect pentru profesionalism, colaborare, coerenţă în lucrări ce privesc cultura şi expresiile ei, prin disciplină şi ordine. Doar prin acestea cultura, patrimoniul istoric construit, cel al ocupaţiilor pot să aducă semenilor beneficiile unor stări sufleteşti superioare şi o înaltă calitate a vieţii. Românii din Requena – şi sunt destui – , ca şi cei din Castillon, din Valencia au înţeles de ce le merge mai bine locuitorilor de acolo, de ce a mai bine de tyrăit în Spania. Cei rămaşi acasă ar trebui, ţi-n materia preţiosului patrimoniu viticol al României, să le urmeze exemplul.

Pe când un Program naţional privind peisajul viticol al României, coerent şi pragmatic adecvat acestui tezaur care ne este la îndemână şi este încă atât de neglijat?

Prof.univ.dr.Ioan Opriş

****

DM

Muzeul Satului Maramuresan

Un muzeu regional cu patrimoniu bogat, cu mijloace personal minime, dar Muzeul Satului Maramuresan a implinit pe 30 mai trei decenii de existenta si de prodigioasa activitate. Colegii din Sighetul Marmatiei au pus astfel in randul muzeelor Romaniei nu doar inca un muzeu, ci unul exceptional. Milioane de vizitatori i-au strabatut in acest rastimp aleile, s-au mirat si s-au bucurat, au invatat si si-au luminat gandirea asupra contributiei romanilor la civilizatia universala. Nu doar localnici sau dintara, ci multi si din din strainatate. Dar un muzeu creste, isi sporeste colectiile, se imbogateste, daca este ingrijit cu profesionalism si dragoste. Or,la Sighet, pentru muzeografie un om – prof.dr. Mihai Dancus – si-a asumat un astfel de rol cu peste patru decenii in urma. Acum poate sa se mandreasca cu cele facute, prin puterea mintii si a energiilor sale, prin credinta ca lucrarea sa ii serveste pe semeni.

La 29 aprilie l-au omagiat numerosi confrati veniti din muzeele tarii, i-au adus elogii cei care conduc destinele orasului sau reprezinta Maramuresul in Parlamentul Romaniei. Asociatia Nationala a Muzeelor in Aer Liber si-a tinut lucrarile aiciprintr-o cinferinta speciala, pe tema “Prezervarea monumentelor de tehinca populara in situ si in muzee – marturii de civilizatie tehnica romaneasca si europeana’. Dezbaterile n-au ramas la expuneri de situatii, ci au depasit teoriile caci subiectul lor era puternic influentat de realitatea unui proiect finalizat: dezvoltarea muzeului printr-un nou sector de instalatii tehnice hidraulice populare. Acest proiect – consistent sub raport financiar – n-ar fi fost posibil fara finantarea generoasa de catre guvernele din Islanda, din Liechtenstein si Norvegia. O delegatie in frunte cu reprezentantul Muzeului Telemark (Norvegia), Dag Rorgemoen a participat de atlfel, ca partener, la inaugurarea noului sector. In cadrul acestuia s-au amplasat moara Dunca din Ieud (1570) si moara Mois din Berbesti (1912), o piua pentru batut panura din Feresti (sec.XIX) si o palincie (sec.XX). Toate instalatiile sunt dunctionale, fiind actionate printr-un sistem hidraulic derivat dintr-un loc artificial ce colecteaza apele din vecinatate. Firma de restaurare SC Axa Reconst SRL are meritul de a adauga listei de lucrari si aceasta impresioanta amenajare de peisaj si revitalizare functionala, astfel incat muzeul este cel dintai care introduce un sector activ, cu demonstratii directe.

Lui Mihai Dancus si echipei sale – extrem de redusa – i se cuvin, asadar, elogii pentru felul in care a dat viata cerintelor noii muzeografii. Lucrarea pusa sub conducerea sa confirma o dorectie a acesteia, una de reala modernizare si inovare muzeotehnica. Mai arata si o conceptie clara asupra misiunii pe care muzeele etnografice in aer liber o slujesc, situindu-se intre cele mai active si inovative institutii.

La peste patru decenii de cand – in 1972 – dr. Mihai Dancus expunea intr-o lucrare de atestare profesionala, planuri asupra unui muzeu etnografic interactiv, acestea s-au implinit. Vizionarismul, tenacitatea si demersul sau sistematic i-au adus, asadar, nu doar elogii si dreptul la recunostinta publica.

Aceste realizari muzeografice  recomanda Muzeul din Sighetu Marmatiei pentru cea mai inalta distinctie culturala.

Prof.univ.dr. Ioan Opris

Expo la MNIR: ROMÂNIA – SPANIA. 130 DE ANI DE RELAŢII DIPLOMATICE

Expoziţia „România – Spania. 130 de ani de relaţii diplomatice” este realizată de MNIR în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe şi Ambasada Spaniei la Bucureşti.

În cadrul expoziţiei vor putea fi regăsite numeroase mărturii (documente, imagini, obiecte) privind relaţiile diplomatice româno-spaniole, dar şi palierul legăturilor culturale, economice şi sociale dintre cele două state. Deosebit de interesante sunt exponatele ce provin de la arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, dintre care amintim: Scrisoarea regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei, ca răspuns la notificarea independenţei României (31 martie/12 aprilie 1880); Scrisoarea marchizului De la Vega de Armijo, ministrul spaniol al Afacerilor Străine, adresată omologului său român Eugeniu Stătescu, referitoare la acreditarea lui Juan Pedro de Aladro ca Însărcinat cu Afaceri al Spaniei la Bucureşti (23 iunie 1881); Scrisoarea Legaţiei României la Viena adresată lui Ion I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri, prin care anunţă decizia guvernului spaniol de a deschide o Legaţie la Bucureşti (19 martie/1 aprilie 1909);Decretul Regal nr. 500 prin care Anton Bibescu este numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Madrid (23 februarie 1927) etc.

În expoziţie sunt prezentate o serie de reprezentări ale ţărilor române pe hărţi catalane din secolele XIV–XV, dar şi tipărituri şi gravuri din secolele XVII –XVIII, opere de artă decorativă.

Din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României vor fi expuse o serie de documente şi obiecte, care atestă dinamica relaţiilor româno-spaniole pe multiple planuri. În acest context se remarcă, de asemenea, exponate precum: Caietul cu însemnări („Note ştiinţifice”) realizate de savantul Emil Racoviţă în Spania (1901); Brevetul de decorare cu Medalia Militară a generalului Jienescu (Madrid, 1931); Ordinul Carol al III-lea (La Real I Distinguida Orden Espagñola de Carlos III); Ordinul Sfântului Iacob al Spadei (Orden de Santiago); Ordinul Isabella Catolica (Orden de Isabel la Católica);

Titlul de membru corespondent al Academiei Spaniole, acordat lui Iorgu Iordan (1978); Frac ce a aparţinut lui Al. G. Florescu (1867–1925), om politic şi diplomat român, primul reprezentant (numit) al României la Legaţia de la Madrid; Brevet pentru Medalia Păcii din Maroc acordată sergentului român Mihailovici Mihail din compania 5 regimentul 3 Legiunea Străină (1930), dar şi medalii şi monede spaniole, cărţi poştale trimise din Spania etc.

Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 23 iunie – 31 iulie 2011, de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.

*****

Fotografii de Diana Mandache

Expo – Muzeele din Romania intre clasic si modern – la MNIR

Joi 30 iunie la orele 13, la Muzeul Naţional de Istorie a României, va  avea loc vernisajul expoziţiei Muzeele din România între clasic şi modern. Proiecte muzeale (1990-2010), coordonator:  dr. Ginel Lazar.

This slideshow requires JavaScript.

Expoziţia, organizată de MNIR – Centrul de Muzeologie, in parteneriat cu 20 de instituţii, va fi deschisă între  30 iunie – 25 septembrie 2011. Expozitia prezinta efortul de modernizare a muzeelor din România, sugerat prin expunerea unor proiecte de arhitectură, elemente de mobilare spaţială, propuneri şi soluţii muzeo-tehnice – toate abordate şi realizate prin conlucrarea dintre arhitecţi, designeri, muzeografi, conservatori şi restauratori.

Catalog

Proiectele sunt novatoare şi pledante pentru demersul de modernizare a muzeelor din România. Ele exprimă angajarea instituţiilor muzeale în programe de reabilitare, revitalizare şi restructurare funcţională şi deopotrivă de reinterpretare a viziunii despre  patrimoniul cultural şi natural. Prin intermediul soluţiilor propuse este relevată din plin capacitatea de înnoire dar şi calităţi ale patrimoniului muzeal ce ar trebui mai bine pus în valoare.

Noua mişcare muzeografică exprimă de altfel atât aspiraţiile noilor generaţii de specialişti cât şi cerinţele marelui public de a avea muzee moderne, bine echipate şi funcţionale, răspunzând calităţilor unor modele europene.  Aşa cum sunt ele înfăţişate în  aceste proiecte, muzeele răspund  dreptului fundamental  de larg acces la beneficiile patrimoniului cultural, artistic şi natural. Fiecare dintre acestea cuprinde energii creative, o muncă susţinută  şi totodată pledează pentru lărgirea sprijinului  financiar din partea autorităţilor competente.

Atât prin exponate cât şi printr-un catalog bine documentat de o înaltă calitate grafică, expoziţia se adresează deopotrivă specialiştilor dar şi vizitatorilor oferind imaginea muzeului contemporan  din România.

Muzeul Naţional de Istorie a României şi Centrul Naţional de Cercetare şi Documentare în Domeniul Muzeologiei „Radu Florescu” şi-au propus ca prin această expoziţie să ofere un cadru potrivit dialogului  şi dezbaterii în legătură cu priorităţile şi modalităţile de modernizare în muzee.  De asemenea  mesajul transmis stimulează  atenţia asupra instituţiilor care au misiunea de a păstra  tezaurul cultural,  răspunzând  noilor standarde din domeniu. Prof.univ.dr.Ioan Opris

Invitatie “Muzeele din Romania intre clasic si modern”, MNIR 30 iunie 11

coordonator dr. Ginel Lazar

Lansare de carte regala la MNIR

Vineri 21 octombrie la ora 11 la Muzeul National de Istorie a Romaniei va avea loc lansarea cartii ‘Anul Regelui’ scrisa de ASR Principele Radu si publicata de editura Curtea Veche. Evenimentul va avea loc in prezenta Altetelor Lor Regale  Principesa Mostenitoare si Principele Radu ai Romaniei  si Alteta Sa Regala Principele Nicolae al Romaniei. Evenimentul este prilejuit de aniversarea zilei de nastere a Regelui Mihai, implinirea venerabilei varste de 90 de ani.

ASR Principesa Margareta şi ASR Principele Radu ai României, care au fost prezenţi şi la evenimentul de lansare a volumului Muzica Regelui, continuă, prin toate evenimentele şi proiectele pe care le iniţiază, să dezvăluie publicului larg cât mai mult din viaţa Casei Regale. ASR Principele Radu al României scrie într-un stil cald şi apropiat, volumul având astfel nu numai valoare documentară şi istorică, ci şi un stil accesibil şi uşor de parcurs. Anul Regelui dovedeşte între coperţile sale că Familia Regală nu numai că nu a stat în loc, ci dimpotrivă, este foarte actuală şi prezentă în vieţile noastre şi în istoria de zi cu zi a României.

Anul Regelui este structurat în patru capitole care poartă numele anotimpurilor şi în care puteţi descoperi cum se desfăşoară un an în Familia Regală, care sunt preocupările Regelui Mihai I şi care sunt activităţile în care Majestatea Sa este implicat. În tot acest timp, textul este completat de fotografii inspirate, unele recente, altele mai vechi, din arhiva Familiei Regale.

Albumul încearcă să dărâme barierele de protocol şi rigoare impuse de statutul regal şi să arate lumea ascunsă între copertine şi perdele grele. Cartea răspunde curiozităţii oricărei persoane care doreşte să afle mai multe despre Familia Regală. Sunt descrise în amănunt diferitele evenimente la care iau parte membri ai Familiei Regale a României, de la vizite externe, oficiale sau nu, până la întâlniri economice sau de lucru, de la jubilee, aniversări şi ceremonii, la momente intime, petrecute între prieteni şi rude. În finalul cărţii există de asemenea şi alte câteva secţiuni de interes pentru publicul larg, precum un arbore genealogic, o listă a persoanelor care au primit decoraţii regale sau o prezentare amănunţită a etichetei ce se cuvine a fi respectată în prezenţa membrilor Familiei Regale a României.

Forum Romania 6-9 octombrie 2011, Viena

Ambasada României din Viena. Academia Austriacă de Ştiinţe (Comisia de Balcanistică, Arhiva audiovizuală)

Universitatea de muzică și arte din Viena. Societatea Austro-Română. Institutul Cultural Roman din Viena

Studium Transsylvanicum. Universitatea Viena (Institutul de Romanistică)

vă invită la a IX-a ediţie a Forumului România, Viena, 06 – 09 octombrie 2011

Dragi prieteni ai Forumului România,

avem deosebita plăcere de a vă invita la a IX-a ediţie a Forumului România (întâlnire internaţională a celor ce au ca temă de cercetare România). Tema centrală a Forumului de anul acesta va fi „Muzica românească & Muzică în România“. Anul acestă vor fi acceptate teme din alte domenii doar dacă este vorba de prezentarea unor proiecte de cercetare în curs de desfăşurare.

Program provizoriu:

JOI 06.10.2011: Sosire. Seară festivă cu tamtam.

VIN 07.10.2011: Contribuții peste contribuții. Seara lăutarească.

SAM 08.10.2011: Contribuții peste contribuții. Seara subculturală.

DUM 09.10.2011: Excursie (facultativ), plecarea participanţilor (obligatoriu)

Vă rugăm să vă înregistraţi cu o propunere de temă (7 rânduri) până pe data de cca. 4.9.2011 la adresa: thede.kahl@oeaw.ac.at

În aşteptarea contribuţiilor Dvs. cât mai interesante,

Baftă la examen!

Tudorica Cal

 Romanian Embassy in Vienna. Austrian Academy of Sciences (Commission of Balkan Studies, Austrian Audiovisual Research Archive)

University of Music and Performing Arts Vienna. Austrian-Romanian Society. Romanian Cultural Institute in Vienna

Studium Transsylvanicum. University of Vienna (Institute for Romance Studies)

Invite you to the 9^th edition of the Forum România in Vienna, oct. 6^th  – 9^th  2011

Dear friends of Forum România,

We hereby invite you to the 9^th edition of the Forum România (an international conference of humanities scholars dealing with themes related to Romania). This year’s central topic of the Forum is „Romanian Music & Music in Romania“. Please consider the fact that your topic proposals will only be accepted provided they deal with the presentation of research projects in progress.

Provisory schedule:

THU 06.10.2011: Arrival and opening.

FRI 07.10.2011: Papers the whole day. In the evening very special Romanian Concert.

SAM 08.10.2011: Papers the whole day. Romanian-Austrian night.

SUN 09.10.2011: Small trip and departure.

Please register until 10.9.2011 with a 8-line topic proposal under: thede.kahl@oeaw.ac.at

Anticipating your contributions.

Yours,

Ted Bald